? Gradele alcoolice ale Revoluției franceze
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 15 iulie 2016, 08:14
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 14 iulie 2016)
În fiece 14 iulie, întreaga răsuflare franceză sărbătoreşte Ziua Naţională. Nu o să vă plictisesc aici cu tot soiul de lucruri cunoscute şi nici nu doresc să scriu banalităţi despre semnificaţii, simboluri, tradiţionalele noastre legături ş.a.m.d. Chiar dimpotrivă! Mie mi se pare cel puţin ciudat faptul că 14 iulie, cunoscutul episod al căderii Bastiliei, se referă la cucerirea barbară a unui simbol al justiţiei, al pedepsirii celor de dinafara legii. Oare câţi dintre cei care au fost eliberaţi atunci au fost infractori, criminali sau hoţi? Oare nu cumva a fost o revoluţie, o revoltă a celor fără căpătâi căreia istoria i-a dat un sens mult mai nobil decât s-a întâmplat cu adevărat?
În acest sens, aş remarca şi faptul că toţi istoricii francezi scriu că în acel an, 1789, Parisul era (scuzaţi ligamentul!) invadat de vagabonzi şi cerşetori veniţi din toate provinciile regatului. Fenomenul a fost interpretat ca fiind o consecinţă a mizeriei şi foametei. Dar, după câte ştiu, nimeni nu a speculat şi un alt aspect care poate, la rându-i, explica „beţia” revoltei ce cuprinsese Franţa : deşi recoltele anului 1788 fuseseră distruse de o teribilă furtună urmată de îngheţ, producţia de vin a întrecut toate aşteptările. Astfel că vinul se vindea la un preţ de nimic. Aşadar, oricum am lua-o, oricâte explicaţii subtile din punct de vedere sociologic am citi, tot trebuie să vorbim despre gradele alcoolice ale Revoluţiei.
Beţivi şi vagabonzi într-o avansată stare de ebrietate au luat pe sus familia regală şi, agitând baionetele în care erau înfipte capetele ofiţerilor, au condus-o în prizonierat la Paris. Culmea, a doua zi, regele Ludovic al XVI-lea a dat o proclamaţie în care se felicita că a venit la Paris pentru a primi „dovezile respectuoase ale iubirii şi fidelităţii locuitorilor”. Despre acest episod, am citit într-un articol din cunoscuta revistă „Historia” că ar fi fost un „delirium tremens” al mulţimilor. Nu e corect, fiindcă „delirium tremens” intervine doar atunci când bețivii cronicii, alcoolicii adică, sunt privați de băutură și au tot soiul de halucinații sau manifestări violente. Mai corect ar fi să spunem acestui fenomen sevraj alcoolic. Dincolo de asta, evident, vive la France!
(Foto: portalturism.com)
