OPINIE: Cazul Rapid și urmările sale, faza terminală a maladiei fotbalului românesc?

În ultimele săptămâni, fotbalul românesc și-a bătut propriile recorduri într-ale haosului, circului și incertitudinii. Un sistem bolnav, ale cărui simptome s-au manifestat din plin din 1990 încoace și care pare să fi trecut într-o nouă fază a maladiei. Posibil și cea terminală.

Articol de Gabriel Toth, 30 iulie 2016, 13:50

Ce mai poate fi spus după amețitorul, întortocheatul, bulversantul caz Rapid? Că oricum am lua-o, finalul telenovelei nu a fost unul fericit. Nu și pentru fotbalul românesc. La urma urmei, îmi este încă neclar care au fost cauzele excluderii Rapidului din Liga I de către LPF și, mai ales, pe ce bază au fost giuleștenii înlocuiți cu ACS Poli? În comunicatul publicat joi seară, Liga profesionistă face o referire vagă la ROAF. Fără să specifice o literă, un aliniat, un subpunct din această lucrare stufoasă și la fel de interpretabilă precum o operă literară, intitulată deloc inspirat Regulamentul de Organizare a Activității Fotbalistice.

În ultimele săptămâni, deși am văzut pe sticlă mai mulți juriști decât fotbaliști, aceste așa-zise regulamente au trecut pe planul secund. Au fost fluturate la întâmplare, mai degrabă pe post de evantai, dacă tot am traversat un val de caniculă. Pentru că grija LPF a fost, până la urmă, una singură: să respecte contractul cu televiziunile, care impune ca Liga I să aibă 14 competitoare. Iar pentru a stabili cea de-a 14 participantă, s-a ales între două formații cu visteria goală. Rapid a trecut în mod misterios prin ițele procesului de licențiere, pentru ca la final de iulie să se trezească fără niciun jucător sub contract. Iar ACS Poli va porni în Liga I cu -14 puncte, 6 dintre ele fiind scăzute pentru neîndeplinirea unor criterii de licențiere. Nu mai pomenesc de jucătorii neplătiți cu lunile, de litigiile deschise de foști jucători ori de faptul că transferurile din această vară au fost „plătite” cu o promisiune și o strângere de mână. Spectrul unui verdict nefavorabil în procesul cu Curtea de Conturi îl face și pe Viorel Tudose, cel portretizat deja în salvatorul echipei, să se codească.

Rămânerea lui ACS Poli în Liga I nu poate fi privită ca o victorie a fotbalului timișorean. Așa cum nici falimentul Rapidului nu e un motiv de doliu național. Tragică, în adevăratul sens al cuvântului, e situația fotbalului românesc. Cu excepții care pot fi cuantificate cu ajutorul degetelor unei singure mâini, cluburile din primele două ligi ale României se împart în două categorii.

• Pe de o parte sunt moșiile bișnițarilor, potlogarilor și samsarilor, cu organigrame care seamănă cu cea a unei celule din Penitenciarul Rahova;
• Pe de altă parte, avem așa-numitele „echipe ale comunității”, finanțate fervent din bugetele locale, până la primele alegeri, ori până la intervenția justiției. În ambele cazuri, speranța de viață e extrem de redusă.

Gabriel Toth