? Despre dipsomanie și dreptul omului la un pahar de vin

Articol de Dana Florea, 16 august 2016, 07:50

 

Acum două zile, un cunoscut psiholog român explica doct audienței că foarte mulți artiști au fost dipsomani. Îi era cumva jenă să spună „alcoolici cronici” fiindcă, se știe, bețivanii nu au o presă prea bună în lumea contemporană. Iar exemplele de mari scriitori  sau artiști căzuți în patima alcoolului ar umple mai multe rubrici decât vă închipuiți. Poate vă povestesc altădată despre dipsomani celebri. Astăzi, câteva cuvinte despre semnificațiile bune ale beției sau ale etilismului.

De la romani, avem o maximă devenită atât de celebră încât nu numai că este pe buzele tuturor, ci a devenit chiar romanţă : “In vino veritas”, “Adevărul e doar în vin”. Despre înţelesul adevărat al acestei sentinţe există mai multe opinii. Prima se referă la faptul că armata romană, atunci când făcea prizonieri, obişnuiau să îi supună unor rafinate torturi, dintre care una consta din îmbătarea cu vin.

La beţie, se spunea încă de atunci, oamenii spun adevărul. Dar vinul nu era considerat doar o băutură alcoolică, iar beţia, la rândul ei, nu era văzută ca o pierzanie. Cultele şi ceremoniile dedicate zeului Dionisos, la greci, sau Bachus, la romani, puneau în evidenţă o virtute sacră a vinului, cea a unei iraţionalităţi ce se considera de origine cerească. O experienţă pe care fiecare a trăit-o atunci când a băut mai multe pahare de vin şi am avut impresia că am devenit altul. E vorba aici de un faimos raţionament al marelui matematician român Grigore Moisil (mare amator de vin,  între altele) care obişnuia să spună aşa : “Fiecare om are dreptul la un pahar de vin, după care devine alt om. Care, la rândul lui, are dreptul la un pahar de vin…” şi aşa mai departe.

(Foto: pixabay.com)