EDITORIAL / Banii vorbesc, dacă-i investești cu cap
Adrian SCHINDARLI / Divizia Sport
Articol de Adrian Schindarli, 4 septembrie 2016, 08:02 / actualizat: 4 septembrie 2016, 11:09
Două cifre mi-au atras atenția în ultimele zile, în știrile de sport pe care le-am parcurs. 150 de milioane de dolari au investit americanii în acoperișul retractabil de pe cea mai mare arenă de tenis din lume, Arthur Ashe, stadionul principal de la US Open. Bine, veți spune, la americani totul trebuie să fie mare, megalomanic, dar fiți atenți: Azerbaijanul a pus în joc peste 13 milioane de dolari pentru Olimpiada de șah, o competiție de două săptămâni găzduită într-o sală de 25.000 de locuri, în Baku. Sigur, atotștiutorii vor lega această investiție de bogăția petroliferă a țării transcaucaziene, dar una peste alta întrebarea existențialistă este: ”cum să ne luăm noi la întrecere cu astfel de competitori ?”. Noi, românii, cei care ne batem joc de sport de un sfert de veac.
A propos, pentru cei care-și închipuie că țările est-europene nu au prea multe șanse, informația că Budapesta candidează la organizarea Jocurilor Olimpice din 2024 poate fi relevantă.
Revenind, putem intra și noi în competiție, dar cu o strategie sănătoasă, cu investiții măcar decente, dacă nu mari, și cu muncă temeinică încă de la nivelul copiilor și juniorilor.
La final, vă propun un exercițiu de imaginație. Să zicem că România ar da 150 de milioane de dolari pentru acoperișul unei arene. Oare cum ar reacționa compatrioții noștri: primul ar întreba: ”La ce ne trebuie ?”, ”hoții”, ar striga al doilea, al treilea ar chema DNA-ul, iar al patrulea ar iniția o petiție online și poate al cincilea s-ar gândi că un stadion, o sală și chiar un acoperiș nou îți pot aduce zeci de mii de spectatori în plus și, pe cale de consecință, și copiii s-ar îndrepta cu drag spre sport, fie ca spectatori, fie ca practicanți.
Post Scriptum. Despre bazine olimpice nu mai spun nimic, că mai degrabă ajunge omul din nou pe Lună, decât să construim noi o piscină-două ca de secol XXI.