? Vârsta a treia sau „vrâsta a treia”
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 14 septembrie 2016, 07:35 / actualizat: 14 septembrie 2016, 12:26
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 24 martie 2015)
Bătrânețea este un anotimp despre care vorbim cu drag, dar și cu ipocrizie. Că ne înțelem bine în limba română, traduc : un ipocrit este este o persoană fățarnică, adică o persoană prefăcută. De ce suntem prefăcuți atunci când vorbim despre bătrânețe? Fiindcă, în fond, nu îi respectăm pe cei de vârsta a treia. Degeaba avem proverbe de felul „Cine nu are bătrâni să-și cumpere!” Frumos spus, niciun ecou în viața de fiecare zi: după 45 de ani nu te mai angajează nimeni. Ba chiar experiența vârstei e luată în derâdere: de copiii noștri, de nepoții noștri și, mai abitir, de necunoscuți. De la prea mulți, bătrânii află că sunt expirați, că a trecut vremea lor. Așa o fi! Doar că, dincolo de ceea ce vedem cu ochiul liber, am o întrebare: de ce oare omul premodern îi acorda bătrâneții, senectuții, tot respectul? Sfatul bătrânilor este primul parlament liber ales al lumii. Firește nu pledez pentru un sistem gerontocratic, adică pentru o putere a bătrânilor, dar nici nu cred că o persoană de până la 35-40 de ani știe pe ce lume se află pentru a ne conduce. Dar ce-mi veni, oare, cu pledoaria asta pentru experiența senectuții? Cred că m-a enervat, la un post de radio, insistența agresivă a unui vorbitor de a spune mereu „oamenii în vrâstă”. Și dă-i cu „vrâstă” în sus, și-n jos. Indiferent de vârstă, spunem mereu „vârstă”, nu „vrâstă”!
Să nu uit, pentru cei mai în vârstă: vă mai amintiți că Nicolae Ceaușescu ura atât de mult cuvântul „bătrân”, încât Mircea cel Bătrân a devenit Mircea cel Mare?
(Foto: pixabay.com)