? Școală acasă ori școală la școală?
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 30 septembrie 2016, 09:19
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 22 septembrie 2016)
Opinia publică românească a fost șocată de o decizie nemaiîntâlnită a unor personaje publice cu privire la educația copilului lor: actorii Dragoș Bucur și soția sa, Dana Nălbaru, au decis să nu își înscrie copilul în sistemul de învățământ public sau privat din România, ci să studieze acasă. Acest gest a avut avantajul că a introdus în vocabularul românesc un nou cuvânt, „homeschooling”, ceea ce s-ar traduce prin „școala acasă”. Nu este vorba însă de un refuz al educației, ci de un concept educațional fiindcă „homeschooling” înseamnă un proces educațional la fel de riguros și organizat, numai că, în loc de profesori, copilul îi are ca dascăli pe părinți. Care se înscriu la o asociație acreditată, din străinătate! de unde primesc și manualele și, la final, diploma.
Sigur că reacția actorilor sus-menționați pornește de la nemulțumirea în sistemul actual de educație. Care presupune ore multe, teme și mai multe, lipsă de imaginație. Fenomeul nu e deloc nou. Mimo Obradov, într-un capitol al cărții lui „Peste rock și după roll”, observă că o întreagă generație de muzicieni și artiști englezi din anii de după război sunt consecința reacției inteligente a statului la nemulțumirea tinerilor față de un sistem educativ neadaptat. O reacție inteligentă fiindcă politicienii englezi și-au dat seama că, celor rebeli și talentați, le trebuie o altfel de școală. Așa că a creat școli de artă, unde regulile și programul erau extrem de relaxate și de creative. Așadar, și școala românească are de regândit ce face cu principalii ei clienți: părinții.
