? Monedă, un cuvânt exagerat de feminin
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 12 octombrie 2016, 09:37 / actualizat: 14 octombrie 2016, 8:57
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 şi 15,47.
(rubrică difuzată în 12 octombrie 2016)
Ieri am vorbit despre bogăție, iar astăzi o să vă atrag atenția asupra faptului că un cuvânt din vocabularul bogăției, monedă, este foarte feminin, dacă se poate spune așa.
„Monedă” este un cuvânt neologic, adică venit recent în limba română, și este de origine latină, unde are o origine mai puțin așteptată. La Roma, pe cea mai celebră dintre colinele sale, Capitoliul, exista un atelier ce fabrica bani, adică o monetărie. Întâmplător — scrie Sorin Stati în cartea pe care am citat-o des aici, Cuvinte românești —, întâmplător, pe colina Capitolină, se afla și un templu dedicat zeiței Iuno Moneta, Iunona Sfătuitoarea. De la Moneta, adică Sfătuitoarea, s-a ajuns ca banii să poarte numele de moneta/monedă. Sigur, este vorba despre banii din metal, fiindcă banii de hârtie au apărut abia în secolul al X-lea și, se pare, au fost inventați de chinezi.
Am spus „chinezi” și, țineți minte o rimă: la plural, „monedă” nu se spune „monezi”.
La plural, „monedă” se spune „monede”.
Diferența dintre banii de metal și cei de hârtie se recunoaște în două neologisme venite din limba franceză: portmoneu, adică un obiect de piele sau alt material în care se pun monede (monnaies), și portofel, obiect în care se țin bancnote (feuilles).
O „bancnotă” înseamnă o notă, adică o notificare bancară.