EDITORIAL / ”Sportul în vremea holerei”: miracolul celor două echipe timișorene de euro-cupe
Timișoara a găzduit ieri două meciuri de cupe europene. Două, în aceeași zi. Este o Știre – da, cu Ș mare – nu numai pentru că asta se întâmplă o dată la câteva decenii, ci mai ales pentru contextul în care se petrece.
Articol de Adrian Schindarli, 16 octombrie 2016, 09:50 / actualizat: 16 octombrie 2016, 11:15
Nu comentez aici rezultatele celor două partide, ci doar situația paradoxală în care Timișoara propune două euro-meciuri. Mai precis, la un an distanță de perioada când sportul de pe Bega era în moarte clinică. În octombrie anul trecut formațiile susținute de autoritățile locale – cele de handbal, rugby, fotbal și baschet – rămâneau fără finanțare, în urma unui control al Curții de Conturi și al unor acțiuni în instanță care nu s-au finalizat nici astăzi.
În 2015, pe vremea aceasta, handbaliștii începeau să simtă absența banilor: s-au gândit deseori la renunțare, dar asta nu i-a împiedicat să facă un sezon formidabil ce le-a adus bronzul național și locul în Cupa EHF. Rugbiștilor le-a fost mai ușor, căci aveau o componentă de finanțare privată ceva mai consistentă, în vreme ce baschetul și fotbalul au fost la un pas de colaps. Acesta din urmă, reprezentat de ACS Poli și rămas în afara nou-înființatului Sport Club Municipal, gâfâie și acum și își duce existența de la etapă la etapă.
De ce se întâmplă toate aceste lucruri ? În primul rând, din pricina existenței unei legi a sportului strâmb făcute. Mai mult, această lege 69 / 2000 rămâne necorectată de peste un deceniu și jumătate, dintr-o crasă lipsă de interes. Pe de altă parte, instituțiile statului au lansat o serie de controale, binevenite pentru a asigura transparența și corectitudinea într-o lume a sportului în care au planat destule semne de întrebare. Această combinație – legea sportului șchioapă plus anchetele penale – a ucis și continuă să ucidă o seamă de echipe și cluburi.
Din păcate, nici aceste inspecții nu au forța unei acțiuni 100% corecte: practici interzise, de exemplu, la Timișoara, merg bine-merci în alte părți ale țării, iar anchetele inspectorilor și procurorilor au uneori iz de răzbunare politică decât de depistare a adevărului. Nu întâmplător, în această săptămână, peste 60 de glorii ale sportului românesc au solicitat audiențe la președintele țării și la premier, în încercarea de a salva un domeniu care vreme de peste o jumătate de veac a plasat țara noastră în elită.
Într-un astfel de tablou aproape apocaliptic, performanțele handbaliștilor și rugbiștilor capătă aură de miracol. Putem folosi o parafrază și vorbi despre ”sportul în vremea holerei”: sportul timișorean s-a fortificat și a scos capul în Europa tocmai într-o perioadă când părea că este în drumul către groapă. Și, totuși, e trist să te gândești la holeră în secolul XXI, chiar și numai fiind vorba despre o metaforă.
Adrian SCHINDARLI / Divizia Sport Radio Timișoara