? “Diminețile satului”, duminică, la Șopotu Nou: Un loc dăruit de natură, izolat de drumuri catastrofale

Școala din Șopotu Nou arată bine și de afară și din interior. Curățenia este element de bază: papucii copiilor aliniați ca la armată, stau dovadă. Centrala termică, chiar dacă nu mai e de mult nouă, asigură confortul pe timp de iarnă.

Articol de Radio Timișoara, 18 martie 2017, 21:21

Oamenii harnici din cele zece localități ale comunei, întinsă pe 84 kilometri pătrați, obțin produse de calitate, iar pentru desfacere găsesc soluții. Primarul Păun Baba încearcă să realizeze ceea ce ține de el: apă, canalizare, școli, biserici, cămine culturale, drumuri comunale, dar în privința legăturii cu lumea, din păcate, nu are nici o putere.

Școala din Șopotu Nou arată bine și de afară și din interior. Curățenia este element de bază: papucii copiilor aliniați ca la armată, stau dovadă. Centrala termică, chiar dacă nu mai e de mult nouă, asigură confortul pe timp de iarnă.

Biserica din Șopotu Nou și biserica din Stăncilova, de curând construită, unde tânărul preot Mihail Călin ne așteaptă în prag, primesc credincioșii din aproape toate cele 10 localități, unii venind de la 5-6 kilometri pentru slujba duminicală. În vârf de munte, biserica din Ravensca este loc de adunare pentru credincioșii catolici.

Nici activitățile laice nu sunt ignorate. Căminul cultural din Stăncilova, de curând renovat, este loc de întâlnire, la sfârșit de săptămână, pentru zeci de tineri. Pentru perioada rece, un tenis de masă este potrivit. Iar la Ravensca, oamenii se adună la sediul Uniunii democrate a slovacilor și cehilor din România.

Pentru că a fost de curând 8 Martie, pentru a ilustra hărnicia oamenilor de pe aceste meleaguri, vom apela la două femei. În Valea Răchitei, Eleonora Brumariu, căreia i-a fost aprobat un proiect de ajutorare pentru tinerii fermieri și vrea să se axeze pe creșterea vacilor de carne, pentru că nu are unde vinde laptele, și este insoțită toată ziua de mielul casei, care, probabil, o crede mamă, pentru că îl hrănește cu lapte de vacă. La Ravensca, familia Prajak, reprezentată de gospodina casei, Agneta, are 25 de vite, de la vaci cu lapte la viței, și utilizează tot laptele pentru producție tradițională: brânză, brânză dulce, smântână, unt de casă, cu principală desfacere înspre Cehia sau turiștii cehi ce năvălesc în fiecare vară la Ravensca, atrași de frumusețea naturii și de bunătățile ce li se pun pe masă. Din păcate, în România încă nu sunt apreciate produsele de calitate. Și ce lapte dau vacile hrănite cu lucernă de pe dealurile Ravenscăi.

Cam ce gust credeți că are carnea de la acești porci hrăniți natural, sau ce gust are mămăliga făcută din porumb, coleșă din făină de cucuruz, cum se zice pe aici, pleonasm voit, coleșa nu poate fi decât din făină de cucuruz, când porumbul e recoltat de pe o tarla îngrășată cu gunoi de grajd, bucliuc, pentru cei ce încă nu au uitat denumirile tradiționale?

Și în toate aceste locuri se ajunge pe aproape 30 de kilometri de drumuri asfaltate, drumuri ce șerpuiesc peste dealuri și prin văi, chiar dacă înspre Ravensca mai păstrează urme ale zăpezilor iernii abia trecute. Iar pe dealul ce-l vedeți încă fără drum asfaltat, se va face legătura, tot asfaltată, între Șopotu Nou și Sichevița.

 Rușinea zonei, drumurile județene înspre Moldova Nouă, cu primarul Păun Baba testând noroiul, și înspre Bozovici, cu liderul incontestabil, porțiunea de drum între crucea Lăușnicului Mare și podul de peste Nera către Dalboșeț, unde nici mașinile 4×4 nu merg decât șerpuit, deși n-ai nici o șansă să ocolești gropile, dar le alegi pe cele mai mici, și cu viteza întâi.

Ca să nu rămânem cu gustul amar dat de parcurgerea drumurilor județene din zonă, încheiem cu imagini cu flori de primăvară din minunatele poiene ale comunei Șopotu Nou.

de Mihai Anghel