Harta – Teritorii Portabile /// Cosmin Paulescu, la Muzeul de Artă
18 iulie 2017 @ 18:00 – 20:00 – 18 iulie, ora 18:00, Muzeul de Artă, Sala Ovidiu Maitec, Arad Complexul Muzeal Arad/Muzeul de Artă, găzduiește în perioada 18 iulie – 08 august 2017, în sala Ovidiu Maitec, expoziția „HARTA. TERITORII PORTABILE”, proiect expozițional al artistului, Conf. Univ. Dr. Cosmin Paulescu, Decan al Decanul Facultăţii de Arte Decorative şi Design, Universitatea Națională de Arte din Bucureşti. Proiectul „Harta. […]
Articol de Mihai Junea, 18 iulie 2017, 18:00
18 iulie, ora 18:00, Muzeul de Artă, Sala Ovidiu Maitec, Arad
Complexul Muzeal Arad/Muzeul de Artă, găzduiește în perioada 18 iulie – 08 august 2017, în sala Ovidiu Maitec, expoziția „HARTA. TERITORII PORTABILE”, proiect expozițional al artistului, Conf. Univ. Dr. Cosmin Paulescu, Decan al Decanul Facultăţii de Arte Decorative şi Design, Universitatea Națională de Arte din Bucureşti.
Proiectul „Harta. Teritorii portabile” marchează încheierea ciclului de lucrări, început la mijlocul anilor 1990, a căror laitmotiv este harta României. Proiectul constă într-o instalație complexă construită şi modelată în jurul elementului central, harta, care se regăseşte în toate componentele ansamblului: instalaţie, obiect, video, print digital, performance.
Atât ca retorică vizuală, dar şi ca simbolistică şi conținut, proiectul „Harta. Teritorii portabile” se înscrie în direcţia artei angajate social şi politic, traseu ce caracterizează demersul meu artistic încă din 1996. Seria de lucrări „Harta. Teritorii portabile” este un statement critic adresat ideii şi practicii consumeriste care, în viziunea artistului, a crescut la cote alarmante în ultimii ani, un consumerism ce nu ține seamă nici de necesități, nici de valori. Tonul acestui demers artistic nu este unul revendicativ-politic, sau fanatic-ecologist, ci mai degrabă subtil-ironic însă articulat ferm, cu simboluri precise și imagini sarcastice.
Începuturile proiectului „Harta. Teritorii portabile” se află undeva la jumătatea anilor ’90, mai precis în anul 1996, când la Galeria „Eforie” (Atelier 35) am expus prima lucrare din această serie (într-o expoziție cu mesaj ecologist intitulată Der Grüne Punkt, curatoriată de Horea Avram). Acea lucrare reprezenta o hartă a României construită din deşeuri ataşate pe peretele galeriei.
Lucrarea se intitula „Luna curăţeniei”- titlul fiind inspirat dintr-un slogan vehiculat în acea perioadă în campania electorală pentru Primăria Bucureşti. Lucrarea a avut un impact vizual puternic, transmiţând două tipuri de mesaj, unul cu referire directă la curăţenia spaţiului public, capitol deficitar, la acea dată, în mai toate centrele urbane din România. Pe lângă acest mesaj cu tentă sanitar-ecologică se mai putea decripta un al doilea mesaj, metaforic, de curăţire în sensul de purificare a societăţii româneşti în ansamblul ei, vizând o „deratizare” a clasei politice şi o primenire a mentalităţilor dominate încă de inerţiile dobândite în perioada comunistă.
După acest moment, am decis realizarea unei întregi serii de hărţi-obiect ce jucau rolul unor display-uri în care se reflectau momente definitorii ale istoriei contemporane raportate spaţiului naţional, cum ar fi România-NATO, Romania-UE, ş.a.m.d. Proiectul s-a dezvoltat în salturi trecând şi la alte forme de reprezentare.
În perioada 2004-2006, seria s-a îmbogățit cu un număr de printuri digitale în care hărţile-obiect devin fundaluri scenografice în care artistul şi fiul, deghizaţi în militari, doctori, muncitori, fotbalişti, oameni de afaceri, pozează, la propriu, într-un joc ludic al pantomimei sociale. După anul 2010, am început construcţia unor instalaţii şi obiecte interactive unde publicul este invitat să performeze împreună cu artistul. Din această categorie fac parte lucrarile „Play pe plai”, „ROcada” şi „Ping- Pong”, mesajul acestor acţiuni, tratat într-o cheie ironică, făcând referire directă la jocurile de culise ale politicii autohtone de dată recentă.
În contextul unei globalizări accelerate, în care graniţele tind a se estompa din ce în ce mai mult, iar interesele politice, economice şi geostrategice se fac simţite tot mai acut în diferitele sectoare ale societăţii, gestul meu artistic pare, la nivel formal, unul depăşit de forţa motrice a evenimentelor. Totuşi, tocmai această abordare în cheie neo-avangardistă – cu simboluri clare şi trimiteri fără echivoc – pare cea potrivită ethosului românesc din ultimele decenii. În acelaşi timp, insă, acest demers este o raportare prospectivă – prin unitatea de bază a identității noastre, harta – către noile realități geo-strategice şi culturale de azi.