Ovalul cel mare, ruina frumoaselor amintiri | EDITORIAL
Cum stați cu pandemia? V-a produs depresie? Nu? Haideți de încercați la stadionul Dan Păltinișanu. Nu-i nevoie de 11 luni, de când ne tot ține pandemia, sunt suficiente 11 minute de la primul pas pe arenă și vă piere cheful de confruntarea 11 la 11 din teren.
Articol de Adrian Schindarli, 14 februarie 2021, 11:35
Deprimantă este arena cea mare a orașului: tribunele care se surpă sunt deja celebre. Garduri rupte, grupuri sanitare cu gresia și pisioarele sparte, clădirile administrative în paragină, cabinele radio-tv cu prizele scoase din perete, totul – dar totul – indică o neîngrijire, nepăsare, o delăsare sfidătoare nu numai la adresa sportului, ci și a unui elementar bun simț, a unei minime curățenii.
Stadionul unde au jucat Atletico și Real Madrid, Steaua Roșie Belgrad, în anul câștigării CCE, Juventus Torino, Ajax Amsterdam și Manchester City sau acum mai multe decenii Celtic Glasgow și West Ham United este precum o casă lăsată în ruină.
Poate nici nu ar fi atât de dureros, dacă stadionul Dan Păltinișanu ar fi doar una dintre casele fotbalului timișorean și am avea alte una-două dacă nu la fel de mari, măcar cochete.
Dar nu, ovalul mare de lângă spital este doar stadionul cel mai bolnav dintre stadioanele bolnave ale Timișoarei, iar după cum arată „doctorii” din actuala administrație a orașului și județului, nici nu cred că se vor însănătoși curând.