2020/2021, sezonul examenului de maturitate pentru stațiunile de schi din România. Voi ce notă le-ați da?
Stațiunile de schi din România au avut o șansă uriașă în această iarnă. Nu numai că românilor le-a fost foarte greu să iasă din țară pentru a schia în Austria și Italia, destinații cu priză la ai noștri, dar și multe stațiuni de pe continent au fost închise. Sigur că a atrage competiții oficiale era destul de dificil – deși la Râșnov se dispută de câțiva ani un concurs de sărituri cu schiurile din Cupa Mondială – dar măcar în perimetrul turistic se puteau obține avantaje substanțiale.
Articol de Adrian Schindarli, 21 martie 2021, 20:20 / actualizat: 22 martie 2021, 11:05
Parcarea de la Muntele Mic este un platou neasfaltat. Prețul e de 30 de lei, fie că stai o oră, fie că stai o zi. În Austria, cele mai multe parcări ale domeniilor de schi sunt gratuite
Afluxul de schiori a prins cele mai multe stațiuni din România nepregătite, a generat cozi, înghesuială și nervozitate, blocaje pe șosea și un ocean de nemulțumiri. Ani în șir, ritmul lent de dezvoltare a stațiunilor de schi de la noi a fost pus în legătură directă cu absența infrastructurii, în special a celei rutiere. Acum, însă, s-a văzut că nici calitatea administratorilor de domenii schiabile nu e la standarde ridicate.
Și ca să vă relatez de la sursă, adică din pățite, mergem la Muntele Mic, în Caraș Severin. Trecem peste faptul că acolo există două firme ce și-au împărțit muntele și care sunt în relații reci de ani întregi, și mergem la cel mai recent apărut operator, We Ski. Cei de acolo pun la dispoziție un microbus, ce pleacă de la stația inferioară a vechiului și dezafectatului telescaun și te duce pe munte, ca să eviți șoseaua superioară, cu multe serpentine și deseori înzăpezită. Numai că nu puține sunt zilele când șoferul uită să apară, iar dacă ceri explicații ori vrei să postezi ceea ce pățești în rețelele sociale ale We Ski, ori ți se șterg comentariile ori chiar ți se interzice să mai postezi.
Nici pe pârtie nu e totul roz: în timpul săptămânii până și casieria pentru cardul de schi e închisă: trebuie să ajungi până la telescaun, adică peste munte, pentru a achiziționa pass-ul de schi. Despre o eventuală plată cu cardul, nici nu poate fi vorba. La final de zi, când să recuperezi garanția pentru card, poți da peste refuzuri („Nu mai am bani”) sau poți fi trimis la centrul de închirieri, unde și simplul salut pare un efort sisific. Cu atât mai interesant este că We Ski a devenit vehiculul principal care l-a propulsat pe proprietarul său, un timișorean, spre postul de președinte al Consiliului Județean. Al Consiliului Județean Caraș Severin, nu Timiș…
Să vă mai spun și despre absența hărților pentru trasee sau a indicatoarelor de pe pârtii, în foarte multe stațiuni? Păi pentru ce ar fi nevoie (?), m-ați putea întreba. Nu suntem noi de 2.000 de ani aici și le știm pe toate?
Ce s-ar putea schimba până în sezonul viitor? Risc să spun „nimic”, dar nu risc mult, căci la cât de incoerente sunt politicile guvernamentale de astăzi, cu siguranță nu stațiunile de schi, Horeca sau turismul vor fi domeniile care să spere la mai bine.
Adrian SCHINDARLI / Divizia Sport Radio Timișoara
