Timișoara mai înregistrează o premieră, de data aceasta una în domeniul tehnologiei de vârf

O companie din Timișoara a produs  216.000 plăcuțe educaționale programabile ce vor fi folosite de elevi în anul școlar 2023-2024. Este cea mai mare distribuție de tehnologie modernă în scop educațional din sud-estul Europei.

Articol de Radio Timișoara, 7 iulie 2023, 10:44

Proiectarea a fost realizată la București iar producția, la Timișoara.

Cei doi manageri ai companiilor care au reușit această performanță au fost invitați în studioul Radio Timișoara.

Un interviu de Aurelian Teculescu.

Invitați:

Răzvan Bologa, CEO Nextlab.tech, profesor universitar la Facultatea de Cibernetică din cadrul ASE București

Cristi Coroiu, Project Manager ICCO EMT Timișoara

Ce-i reunește pe cei doi invitați ai noștri de astăzi este un proiect 100% românesc. Un proiect care este și va fi în sprijinul educației din România.

Răzvan Bologa: Este vorba aici de un proiect de realizare a 5400 de kituri STEM (Science, Technology, Engineering and Mathematics) și distribuirea lor în școli. Kit-urile STEM, cunoscute în denumirea populară din România sub denumirea de kit-uri de robotică, sunt foarte utile astăzi și apreciate în procesul educațional. Școlile locale aveau un deficit de echipamente care a fost acoperit prin distribuire a celor 5400 de kituri. Fiecare kit STEM conține 40 de plăcuțe programabile care au un micro-control, adică un chip. Pe fiecare din aceste cipuri se află un întreg univers cognitiv care ajută copiii de astăzi să pregătească pentru profesiile zilei de mâine. Titlurile vin împreună și cu o serie de senzori, accesorii pe care elevii le pot folosi la ore de robotică, informatică, fizică și tehnologie în general.

Suntem, deci în domeniul tehnologiei și, mai mult decât atât, al roboticii, despre care ascultătorii noștri din vestul țării au auzit. Pentru că cel puțin două echipe de tineri, cum ar fi Delta Force Arad, dar și o echipă din Hunedoara, sunt în top în ceea ce privește robotica. Este, de altfel și o materie școlară, domnul Răzvan Bologa este autorul unor manuale de robotică, este inițiatorul unor olimpiade de robotică. Asta ca să creăm acest cadru pentru ascultătorii noștri să înțeleagă exact care este lumea despre care vom vorbi.

Răzvan Bologa: Într-adevăr, robotica este apreciată astăzi în școli. Ea este însă foarte importantă pentru că o mare parte din profesiile zilei de mâine se vor baza pe tehnologii moderne, cum ar fi semiconductorii, inteligența artificială, imprimante 3D, drone și multe altele.

Ca să poată să aibă acces la aceste profesii, elevii de astăzi trebuie pregătiți cu echipamente adecvate. Nu este posibil să pregătești un elev pentru profesiile zilei de mâine folosind scrisul pe hârtie, așa cum s-a făcut pe vremea când eram noi în școală, ceea ce, din păcate, se întâmplă nu numai în România, ci în majoritatea școlilor de pe glob. Proiectul despre care vorbim este important deoarece vine să schimbe această paradigmă, vine să facă un prim pas înainte pentru a permite elevilor să aibă acces la echipamente moderne cu care să pregătească pentru viitor.

Prezența domnului Cristi Coroiu în studio este foarte importantă, cu atât mai mult cu cât aceste plăcuțe, aceste kit-uri au fost realizate aici, la Timișoara. În urma unei întâmplări, ca să spunem așa, din cauza războiului din Ucraina, partenerul chinez al domnului Bologa nu a mai putut onora contractul, iar dl. Coroiu, Project Manager ICCO EMT a preluat această comandă și a realizat la Timișoara în proporție de 100% acest produs românesc.

Cristi Coroiu: Am avut o primă întâlnire cu dl. Bologa și cu  dl. Opriș acum aproximativ 1 an, când au venit să vadă site-ul nostru de producție și care sunt capabilitățile firmei noastre. Ca urmare a vizitei și a unor discuții și negocieri am căzut până la urmă de comun acord că vor vor continua să le producă la noi. Mai mult decât atât, fiind o firmă 100% românească, fără capital străin, a fost un plus pentru ceea ce vrea să facă dl. Bologa în în domeniul acesta.

Cum a reușit Timișoara, cum a reușit firma ICCO EMT Timișoara să realizeze ce nu am putut face chinezii?

Cristi Coroiu:  Eu consider că suntem la fel de buni, dacă nu și mai buni decât chinezii. Acum calitatea plăcuțelor cred că a fost dovedită pe parcursul proiectului nostru, precum și termenele de livrare care s-au respectat, așa cum am discutat de la bun început.

Cum ați făcut rost de semiconductori?

Cristi Coroiu: Este partea domnului Bologa, partea lui a fost să se aprovizioneze tot ce înseamnă piese pentru această asamblare.

Un ascultător obișnuit nu este așa de familiarizat cu această lume a tehnologiei. Trebuie să subliniem încă o dată faptul că aceste plăcuțe, aceste kit-uri vor fi folosite din anul școlar 2023-2024 în școli. Și de fapt asta este importanța acestui proiect.

Răzvan Bologa:  Da, așa este. Proiectul e important datorită dimensiunii sale educaționale și sociale. Este cea mai mare distribuție de echipamente educaționale moderne, nu doar din România ci din  întreaga Europă de Sud-Est din ultimii ani.

Ar trebui poate să prezentăm un pic cadrul în care s-a produs proiectul. Există un contract mai mare numit Biblioteca școlară virtuală, care are o serie de componente, una dintre componente fiind aceasta legată de kiturile STEM. Proiectul este implementat de către ARNIEC (N.R. Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare), care este o instituție din București care se ocupă cu administrare a rețelei naționale de informatică pentru educație. Ei lucrează în favoarea Ministerului Educației și în cadrul proiectului, printre altele, era prevăzută și livrarea acestor kit-uri STEM împreună, foarte important, cu o bibliotecă de lecții pe o platformă cu inteligență artificială pentru ca ele să fie folosite, deoarece mulți dintre profesorii din școli nu sunt, să spunem, familiarizați cu noile tehnologii.

Și atunci noi am venit în ajutorul lor și cu această tehnologie de tip adaptive learning numită NextLab.tech, care utilizează inteligența artificială pentru a permite unor profesori obișnuiți să predea lecții în domenii avansate, cum sunt robotica, nu doar robotica și securitatea cibernetică și multe altele.

Există cerere pentru cele 5.400 de kit-uri în România? Sunt atâtea școli care sunt deschise noului?

Răzvan Bologa:  Da, sunt, sunt, au fost și livrate către cele 5400 de școli. O singură școală nu a dorit kiturile, urmând ca ele să fie distribuite către o altă școală. Și aș spune că este o rată de succes foarte mare în România. Sunt o idee mai mult de 5.400 de școli. După o serie de parametri economico-sociali s-a realizat o acoperire națională, cam 98% din școlile care au un număr acceptabil de elevi dețin aceste echipamente în momentul de față și ele pot să lucreze. Deci da, interesul școlilor este este major, pentru că există deschidere din partea cadrelor didactice, dar și o presiune destul de mare venită dinspre elevi. Elevii sunt obișnuiți cu tehnologia, lucrează foarte mult acasă, ei sunt nativi digital, prin urmare își doresc aceste echipamente, de exemplu, au fost livrate în acest moment practic, toate echipamentele sunt livrate în școli și după cum am zis mai devreme, o singură școală a refuzat să participe, ceea ce o rată de succes.

În Timișoara, în vestul țării aveți parteneri privilegiați sau nu aveți cunoștință de cereri speciale, echipe de robotică care să apeleze dumneavoastră?

Răzvan Bologa:  Sunt o serie de școli cu care lucrăm, școli foarte bune. Nu m-aș lansa nominalizări pentru că sunt foarte multe și dacă uităm vreuna producem supărări. Dar ce aș vrea să subliniez este că proiectul e unul integrativ, adică proiectul își propune să aducă toți elevii la un nivel bun. Nu este un proiect destinat doar elevilor de vârf, adică scopul acestui proiect nu este să favorizăm, să spunem câteva școli care din diverse motive reușesc să concentreze elevi bine pregătiți.

Proiectul este destinat tuturor școlilor și se insistă foarte mult că această dimensiune incluzivă, adică sunt foarte multe școli din mediul rural, sunt foarte multe școli din mediul mic urban și echipamentele au fost distribuite în mod egal, în sensul că și școlile din sate au primit aceleași echipamente cu școlile. Deci este un proiect de masă, nu este unul pentru privilegiați.

Echipele de robotică din vestul țării, despre două dintre ele am amintit deja, au apelat la dvs. în ultimii ani pentru susținere?

Cristi Coroiu: Până acum nu prea am avut contacte cu nicio echipă de robotică. Avem colaborări cu Facultatea de Telecomunicații din Timișoara și cu anumiți profesori de acolo, dar pe pe partea de echipe nu avem nicio cerere, ca să spun așa.  ICCO EMT, noi ca și firmă, am început în anul 2000 cu distribuția de roboți industriali pentru această industrie electronică. Din anul 2000 am început să ne dezvoltăm, ca în următorii 6 ani să deschidem inclusiv o fabrică de producție pe care o folosim ca și demo-center pentru zona aceasta și pe partea de producție. De atunci, în fiecare an am încercat să să fim la zi cu tehnologia, în sensul că am investit foarte mult în echipamentele care le avem. Am încercat să avem ce este nou pe piață ca să putem să arătăm și să fim competitivi în același timp.

Va fi acest proiect pe care le-ați realizat cu Nextlab.tech o rampă de lansare sau nu era nevoie de ea?  

 Cristi Coroiu: De orice este nevoie ca să putem să avem mai mult de lucru! Eu zic că suntem cunoscuți în zona electronicii, în branșa aceasta fiindcă avem legături cu destul de multe firme și companii din România și din vestul țării, care este mult mai dezvoltat pe partea de electronică. În momentul de față avem aproximativ 100 de angajați.

Credeți că tehnologia și acest mod de a învăța reprezintă viitorul? Când va renunța România la pix, creion și cretă?

Răzvan Bologa:  La prima întrebare pot să răspund în mod clar. Tehnologiile digitale reprezintă viitorul. Sunt diverse argumente în acest sens. Unele țin de procesele demografice, cum ar fi faptul că populația îmbătrânește.

Prin urmare, pentru a putea susține sistemul de pensii și cel de asigurări sociale în funcțiune, este nevoie de o creștere masivă a nivelului de productivitate. Practic, cu actualele mașini și unelte nu se va putea susține numărul foarte mare de pensionari care vor exista peste 20-30 de ani în România, dar nu numai în România ci și în alte țări din Europa, China dar și din alte zone de pe glob. Așadar, avem nevoie de semiconductori, avem nevoie de inteligență artificială, avem nevoie de imprimate 3D, avem nevoie de tot felul de tehnologii mult mai productive decât cele pe care le utilizăm acum. Există și argumente de natură ecologică, în sensul că aceste tehnologii consumă mult mai puține resurse naturale și, prin urmare, sunt mai prietenoase cu mediul înconjurător. Vedem astăzi că există mult accent pus pe ecologie, sustenabilitate verde. Prin urmare, da, clar, aceste tehnologii reprezintă viitorul.

Când se va renunța la scrisul cu creta? Probabil înainte a renunțării la scrisul cu pixul pe hârtie, școlile au început un proces pe digitalizare, să spunem, a tablelor. Din păcate, nu același lucru se poate spune despre scrisul cu pixul pe hârtie. În continuare, toate examenele importante din școlile românești sunt cu pixul pe hârtie, ceea ce nu este deloc un lucru bun din perspectiva evoluțiilor tehnologice la nivel mondial. Și la Capacitate e cu pixul pe hârtie și bacalaureatul e cu pixul pe hârtie. Este o chestiune care nu, nu ne avantajează în acest moment, dar sperăm ca să se îmbunătățească. Sperăm ca lucrurile să se schimbe cât mai repede.

Ca și cadru didactic, pentru că acum suntem chiar în perioada rezultatelor după Evaluarea Națională și după Bacalaureat… s-a spus că au fost subiecte ușoare și de o parte și de cealaltă, subiecte care au favorizat elevii mai puțin performanți și subiecte care i-a departajat foarte greu pe cei buni. La o sutime, la două, la 10 sutimi.  Cum vedeți dvs. ca și cadru didactic această situație pentru că absolvenții, până la urmă vin la dvs. la facultate cu medii mari?

Răzvan Bologa:  E e un subiect care e destul de complicat. Dar este mai puțin important acest lucru, pentru că dacă ne uităm la performanța de ansamblu a sistemului educațional din România, din păcate, nu este una favorabilă. Deci, în anul 2008 s-au născut în România 220.000 de elevi. Dintre acești 220.000 de elevi, doar 117.000 au luat peste cinci la capacitate. Prin urmare, societatea românească a pierdut pe drum 100.000, un pic peste 100.000 de elevi, ceea ce este o pierdere enormă, așa că nu se poate spune că au fost subiecte ușoare. E drept că a fost o categorie limitată de elevi, în general aceea care provin din familii care pot susține cu meditații, pot susține cu diverse activități din acestea extracuriculare, de pregătire, care probabil și-ar fi dorit niște subiecte mai complicate. Dar pe ansamblu, subiectele au fost, să spunem, echitabile și din păcate, au fost foarte mulți care nu au reușit să obțină un nivel minim: 103.000 din 220 de mii.

De aici și nevoia de a da dimensiune inclusivă a sistemului educațional, pentru că, după cum vă spuneam, dacă ne uităm la parametri demografici, România va avea în jurul anului 2050 undeva la 8-9 milioane de pensionari și undeva sub 4 milioane de angajați salariați. Nu este posibil ca în actuala paradigmă cei 4 milioane să-i susțină pe cei 9 milioane. Prin urmare, dacă vrem să avem o stabilitate termen mediu și lung. Pe de o parte, trebuie să creștem nivelul de tehnologie, pe de altă parte, nu ne putem permite ca în fiecare an să pierdem pe drum 100.000 de copii.

Deci este un dezastru din punct de vedere al sustenabilității pe termen lung, adică prioritatea societății românești și a sistemului educațional din România ar trebui să fie, după părerea mea, integrare unui număr mare de elevi la un nivel bun, pentru că asta singură bogăție pe termen lung, asta sigură sustenabilitate pe termen lung, va permite ca sistemul de pensii și asigurări sociale să funcționeze și prin 2005 și asigură valoarea societății per totale.

Domnule Coroiu, cum sunt proaspeții angajați care vin la dvs. sau candidații care doresc să se angajeze la dvs. sunt ei pregătiți sau mare parte dobândesc cunoștințele abia după ce se angajează?

Cristi Coroiu:  Marea parte a candidaților, să le spunem așa, nu sunt foarte pregătiți. Din păcate, vin de la licee teoretice, unde nu se mai prea face nimic legat de tehnică practică și atunci nu au cum să dobândească aceste calități, să spun așa.

Pe lângă faptul că industria din ziua de astăzi este foarte avansată și sunt foarte multe lucruri care cred că nici la facultate nu se fac, cum ar trebui să se facă…

Specializările matematică-informatică sunt cele mai căutate la intrarea la liceu și sunt în clasele a 11, a 12-a dacă nu mă înșel, se fac, dacă nu și 7 și 8 ore de informatică pe săptămână. Și mă așteptam ca în aceste ore să se învețe…

Cristi Coroiu:  Din păcate, matematică-informatică înseamnă software. Noi lucrăm cumva în domeniul hardware care implică și o surbelniță…. Este într-adevăr un calculator în spatele a tot ce înseamnă roboți, dar lucrul în sine cu el necesită și alte cunoștință decât matematică-informatică.

Este acest proiect de la care am plecat și care este pretextul discuției noastre un proiect realizat împreună cu Ministerul Educației?

Răzvan Bologa: Da, proiectul a fost evident inițiat de către Ministerul Educației. El este derulat de către ARNIEC, Agenția pentru Administrare a Rețelei Naționale de Informatică în Educație, însă beneficiarul final este Ministerul Educației. Aș putea să spun că a existat un interes major din partea Ministerului Educației. Există deschidere la nivelul Ministerul Educației pentru nou, pentru tehnologie, pentru robotică. S-a introdus recent și un opțional de robotică. Știți că începând de anul viitor, elevi în clasa a 7-a a 6-a și a 7-a pot să beneficiez un opțional de robotică.

De fapt, da, eu am fost una din persoanele care inițiat opționalul respectiv. Nu am fost singur. Au mai fost și alte cadre didactice, de exemplu inspectorul din acea perioadă, dna Nușa Dumitriu. A mai contribuit și dl Tocaru, care a fost inspector ulterior, dna Alina Dumitraș, cu dna Penea de la Inspectoratul Municipiului București, dna Boca, de asemenea, din București au fost mulți care au contribuit, pe lângă persoanele din sistemul educațional, la acest proiect. Să știți că s-au aliniat și foarte mulți entuziaști care nu erau neapărat direct legat de sistemul educațional, așa cum am menționat mai devreme și dl. Coroiu, în discuțiile inițiale pentru realizarea plăcuților în România participat și dl. Marcel Opriș, fost director al STS.

Deci, există o serie de entuziaști care s-au aliniat în jurul acestui proiect, pentru că e într-adevăr un proiect important, e un proiect care produce valoare pe termen lung și este primul proiect din Europa de Sud-Est pe care îl știm noi și care a realizat de la cap la coadă un proces complet de în momentul când au fost produse aceste dispozitive de tip STEM, până când au fost livrate în școli, e o realizare deloc neglijabilă, n-aș putea să numesc nicio altă țară din jur care a făcut un proiect similar. De o asemenea anvergură încât nu a trecut neobservat. Spre exemplu, săptămâna trecută am avut o discuție la Belgrad cu ministrul tehnologiilor informaționale de acolo, care și-a exprimat intenția de a prelua proiectul. Există o serie de alți actori în regiune care se și ei interesați de el.

Deci suntem pregătiți să-l exportăm, mai întâi în vecini?

Da, da, e, ca orice proiect de succes, toată lumea îl dorește…

Revenind la activitatea dvs. ca și cadru didactic la facultate, am citit că aveți sau ați inițiat în perioada de pandemie un mod de a evalua studenții, diferit de ceea ce există în momentul de față.

Răzvan Bologa: Da, e vorba de sistemele de evaluare de tip open book (carte deschisă). E o abordare modernă în educație. Nu încearcă să bată Google.  Pur și simplu elevul are acces în timpul examenului atât la cărți, cât și la tehnologic modernă. Dar ce mai pot ei pot utiliza? Chat GPT, pot utiliza Google, ce doresc….

Adică subiectele sunt concepute de așa natură încât nu necesită memorarea unor texte, ci înțelegerea textelor respective, adică ei trebuie să înțeleagă, pentru că una din sarcini este aceea de a formula întrebări, nu de a răspunde la întrebări. Adică în loc să îi dai studentului un text de referință și să-i formulezi întrebări pe textul respective, îi dai un text de referință care poate fi și incomplet la adică și îi ceri să-l completeze sau să formuleze întrebări.

Foarte interesant… au preluat și alte cadre didactice de la ASE de unde sunteți dvs. acest mod de a examina?

Răzvan Bologa: Facultatea de Cibernetică este dealtfel prima facultate din România care a susținut un examen de tip open book.

Un astfel de examen necesită și o platformă de inteligență artificială pentru a putea compara rezultatele ca să fie depistate, spre exemplu situațiile în care studenții discută între ei sau își preiau idei de la unii la alții, pentru a le precorecta. Dealtfel, tehnologia aceasta cu inteligența artificială este disponibilă și în proiectul Bibliotecă virtuală, pentru teste de realizare al alfabetizării funcționale. Un alt de evaluare al fabetizării funcționale, e un alt caz de utilizare. Dar în cadrul proiectului Bibliotecă virtuală, cel cu kiturile STEM există și o componentă de evaluare a gradului de alfabetizare funcțională a elevilor, astfel încât să fie depistate timpuriu situațiile în care elevii nu sunt capabili să citească și să înțeleagă un text.

Acest proiect Bibliotecă școlară virtuală, cum se va finaliza el?

Cum veți cuantifica rezultatele, care e planul, cum vă veți da seama că a fost de folos și în ce măsură?

Răzvan Bologa: Există o serie de statistici care se fac în mod automat. Acum trebuie spus că proiectul are mult mai multe componente. Deci partea de STEM și partea de inteligență artificială și testare a alfabetizării funcționale reprezintă sub 9% din proiect. Rezultate se văd deja chiar înainte să dăm drumul la statistici. Sunt deja școli care au început să facă aceste cercuri de robotică. Acum, în general în educație rezultatele nu apar repede. Deci trebuie să treacă ani de zile pentru că e nevoie ca profesorii să obișnuiască să se adapteze practicile. Știți, în educație mai mult ca în alte domenii contează foarte mult, mă rog, cutumele. Dacă s-a făcut ieri așa, trebuie să facă și astăzi așa, sau oricum nu foarte diferit.

Sunt elevii sau studenții mai deschiși la nou decât sunt profesorii?  Adică avem parte de o frână din partea unor cadrelor didactice?

Răzvan Bologa: Mă rog, nu cred că putem vorbi de o frână. Evident că există profesori conservatori care nu sunt interesați. Există și oameni care sunt convinși că inteligența artificială e ceva negativ, că semiconductorii sunt negativi. Dar, aș spune că în școala românească totuși, aceste categorii sunt marginale. Per ansamblu, există o deschidere din partea școlilor. Bineînțeles, școlile se confruntă cu multe probleme, cum ar fi lipsa de resurse, lipsa de cadre didactice. Foarte multe școli nu-și pot acoperi necesarul de profesori în acest moment.

De aia noi am și venit cu sisteme în acestea de învățare adaptivă, astfel încât să permită unor profesori fără foarte multă experiență să lucreze rapid cu ele.

Cum va continua colaborarea dintre Nextlab.tech, și firma dvs. din Timișoara? Domnule Coroiu, ICCO EMT?

Cristi Coroiu:  Noi sperăm ca proiectul să aibă amploare mult mai mare, să se dezvolte și să reușim să facem să ajungem la 1.000.000 de plăcuțe, cel puțin 1.000.000 de plăcuțe.

Răzvan Bologa: Da, e fezabil, e fezabil acest proiect. Aici depinde, desigur, și de alți factori. Însă în acest moment în regiune, compania Nextlab.tech, cea care a proiectat pe aceste plăcuțe, pe care o reprezint și pe care am și fondat-o împreună cu un coleg de la Facultatea Cibernetică, este activă pe piață și, mă rog, va continua să extindă programul nu doar către elevi și către alte categorii socio-profesionale. Suntem încrezători că vom reuși să contribuim la procesul de reskilling și upskilling în această regiune a Europei de Est, pe care ne propunem noi să să activăm în următorii ani.

Sunt IT-iștii români așa de căutați precum se spune? Sunt atât de buni?

Răzvan Bologa:  Da, există o cerere pentru IT-iști în general, la nivel mondial. Eu, ca și profesor la facultate cibernetică, m-am întâlnit cu majoritatea companiilor de IT de-a lungul timpului. Fie că vorbim de companii mari de IT care au zeci, sute de mii de angajați la nivel mondial, fie că vorbim de companii mai mici, care au câteva sute sau câteva mii de angajați, în general, aceste companii suferă de un deficit de de personal, mai ales pe zona de programare. Totuși, ceea ce spunea dl. Coroiu e de notat faptul că tehnologiile care încep să aibă căutare în viitor, cele care țin de IOT, internet of things, producția aditivă și altele, au și o componentă de hardware și o componentă de analiză mult mai pronunțată. În plus, au apărut acum diverse platforme de tip no-code care reduc din cererea pentru programarea clasică, programarea în limbaje gen C++, Python, Java și altele.

Prin urmare, eu cred că it-iștii români ar trebui să ia în calcul și zona asta de IOT, de semiconductori, partea de analiză, analiză de sistem, deoarece odată cu dezvoltarea inteligenței artificiale, multe sisteme no-code vor fi capabile să facă ceea ce realizează astăzi programatorii.

Va reuși inteligența artificială, vorbind așa generic, să facă programare sau să se auto-programeze crescând singură?

Răzvan Bologa:  Sunt două lucruri diferite. Deci faptul că sistemele de AI pot să scrie cod pornind de la niște analize făcute de un om, este o realitate. Avem astfel de sisteme astăzi? Ele nu sunt neapărat se numesc no-code și low-code. Chiar și noi, pe platforma pe care o avem la concursul de robotică, punem la dispoziție o astfel de facilitate, de a genera automat cod pe baza limbajului natural.

Adică îi zici sistemului scrie algoritmul Bubble SORT pentru un vector de 100 de elemente și ce generează automat e o realitate. Asta se întâmplă. Ceea ce spuneți dvs. legat de auto-programare, să zicem, a inteligenței artificiale, Al e o noțiune complet diferită. Asta se numește singularitate. E acea stare în care o  formă de inteligență este capabilă se autoreproducă. Suntem foarte departe de așa ceva și sincer să fiu, ar fi, după părerea mea, ceva foarte periculos pentru umanitate, adică să ajungem la nivelul de singularitate.

Sperăm ca acest demers pe care l-ați întreprins împreună să aibă succes atât în în mediul urban cât și, sau poate mai ales, în mediul rural și sper într-o deschidere, cum spuneam, și din partea cadrelor didactice și din partea elevilor de toate nivelurile, așa cum discutam la începutul acestui interviu.

Răzvan Bologa:  Acum trebuie spus că proiectul este deja unul de masă. Ca și istoric, noi am avut o fază de pilot care a fost susținută de câțiva sponsori privați, de către Banca Comercială Română, de către grupul Dacia Renault, de către Fundația GlobalWorth, Asus Education și o serie de alți actori mai mici.

În această fază pilot au fost atrași în jur de 60.000 de elevi de 1.700 de școli, le-au fost distribuite echipamente asigurate de către sponsori. A avut un succes foarte mare. Proiectul a început undeva prin anul 2019 și s-a derulat cu un impact major. Ce am putut să observăm este că mulți elevi din zona rurală sau mic-urbană sau din școlile să spunem mai puțin performante din zona orașelor mari, au început să-și îmbunătățească semnificativ rezultatele. Adică aș putea să menționez, spre exemplu, cazul unui elev din Boteni, Argeș, care avea ca și cadru didactic o doamnă profesoară suplinitoare.

Totuși, acest elev, folosind o platformă de inteligență artificială pe care noi am pus-o la dispoziție, platforma Nextlab.tech și beneficiind de suportul sportului regional de acolo, grupul Dacia Renault plus toată sponsorizarea oferită de BCR și de alți actori a reușit să câștige una din secțiunile Concursului Național de Robotică, depășind elevi din școli mult mai titrate. A fost demonstrația faptului că un elev dintr-o localitate izolată, dacă are acces la tehnologie și dacă are voință și dacă beneficiază de sprijinul unui cadru didactic care nu este neapărat expert în domeniu, poate să facă performanță, poate să câștige. Deci nu este nevoie să te naști într-o familie înstărită,  dacă ai acces la tehnologie modernă, cum ar fi inteligența artificială, semiconductori ș.a.m.d. poți să ai succes chiar și într-o localitate mai mică…

Ascultați interviul realizat de Aurelian Tesculescu: