AUDIO / Vestul Olimpic, episodul 21: Daniela Silivaș
La finele anilor 70, centrul olimpic de gimnastică se muta de la Onești la Deva, într-un complex sportiv nou construit, special pentru acest proiect. Lângă Telecabina ce urcă spre Cetate au crescut, preț de mai bine de trei decenii, generații excepționale de gimnaste
Articol de Gabriel Toth, 26 mai 2024, 12:12
Odată cu stabilirea la Deva, soții Bela și Marta Karoly găseau o localnică micuță și extrem de talentată, care avea să scrie istorie peste mai puțin de un deceniu la Jocurile Olimpice: Daniela Silivaș.
Eroina poveștii noastre de astăzi s-a născut la Deva, pe 9 mai 1972. O dată pe care chiar Daniela avea să o confirme la mulți ani după retragerea competițională.
Pentru a fi eligibilă în concursurile de senioare, autoritățile comuniste au „îmbătrânit-o” cu doi ani pe talentata gimnastă, care pe parcursul carierei a figurat mereu cu 1970 ca an al nașterii.
I se prevedea un viitor strălucit încă din 1980!
Daniela Silivaș a început să cocheteze cu gimnastica încă din anii grădiniței. La vârsta de 5 ani, era deja legitimată la clubul local CSS Cetate Deva, unde era pregătită de antrenorii Ioan Cărpinișan și Vasilica Oprea.
Mutarea lotului olimpic de gimnastică în reședința județului Hunedoara i-a grăbit ascensiunea. În ianuarie 1980, se pregătea deja în aceeași sală cu Nadia Comăneci.
Știm asta dintr-un reportaj apărut în ziarul „Viața Studențească”, în care reporterul Ioan Crăciunică nota, după vizitarea centrului de la Deva:
„O urmăresc îndelung pe Daniela Silivaș. Vorba lui Adrian Păunescu, «stimați contemporani, țineți minte acest nume, Daniela Silivaș, și obișnuiți-vă cu rostirea sa. Peste câțiva ani, va fi pe buzele tuturor”.
Rareori se întâmplă ca un asemenea talent, ochit de un gazetar la nici 8 ani, să-i confirme acestuia predicția până la virgulă!
Primele succese internaționale, în 1983
Daniela Silivaș a lucrat la lotul național sub îndrumarea soților Karoly până la fuga acestora în Statele Unite, în 1981. A continuat pregătirile cu Adrian Goreac, Maria Cosma și Octavian Bellu, iar până în 1983 a dominat cu autoritate competițiile școlare.
Prima participare internațională de răsunet a avut-o în 1983, la Cupa Mondială pentru junioare din Japonia, unde a cucerit două medalii de aur, la individual compus și sol. Un an mai târziu, la Europeanul de junioare, a luat aur la bârnă și de două ori argintul, la paralele și sol.
A fost startul unei cariere internaționale impresionante: șapte medalii de aur, două de argint și una de bronz la Campionatele Mondiale de senioare, între 1985 și 1989, iar pe plan continental a urcat de cinci ori pe prima treaptă a podiumului, de trei ori pe cea de-a doua iar de alte două ori pe cea de-a treia!
Consacrarea Danielei Silivaș și plasarea ei în rândul celor mai valoroase gimnaste din toate timpurile a venit în 1988, anul singurei ediții a Jocurilor Olimpice la care a luat parte.
Șase medalii în șase probe!
Deveanca Daniela Silivaș nu are notorietatea Nadiei, deși în ceea ce privește talentul și exactitatea execuțiilor nu e deloc departe.
Dacă Nadia a deschis drumul unei veritabile dominații românești în gimnastica feminină mondială și a rămas în istorie cu prima notă de 10 acordată la Jocurile Olimpice, Daniela Silivaș e prima gimnastă a lumii care a fost medaliată în absolut toate probele la care a luat parte pe durata unei singure ediții.
„Recolta” Danielei de la Seul, din 1988, numără șase medalii: aur la paralele, bârnă și sol, argint cu echipa și la individual compus, bronz la sărituri.
A fost, ca de obicei, o luptă acerbă cu gimnastele sovietice. Regretul cel mare la Seul a fost ratarea titlului la individual compus, la o diferență foarte mică: hunedoreanca a totalizat un punctaj de 79,637, în vreme ce Yelena Șușanova și-a adjudecat aurul cu 79,662.
Și la echipe s-a impus Uniunea Sovietică, în vreme ce România a încheiat pe locul secund, în fața unei alte forțe a gimnasticii din acea vreme, Republica Democrată Germană.
Dar la Seul, Daniela Silivaș a mai realizat ceva: a obținut nu mai puțin de șapte note de 10 – egalând performanța Nadiei Comăneci de la Montreal, din urmă cu 12 ani. De altfel, pe parcursul caerierei, gimnasta din Deva a fost notată cu 10 de 24 de ori în competițiile importante.
A rămas aproape de gimnastică și după retragere
Cariera Danielei Silivaș s-a sfârșit prematur, la nici 20 de ani. Cauza principală, o accidentare la genunchi în 1989, care a necesitat operație și o perioadă destul de lungă de recuperare.
A contat însă și închiderea temporară a Centrului Național de Antrenament de la Deva, după evenimentele din decembrie 1989. Oficial, Daniela Silivaș s-a retras din activitatea competițională în 1991, când a emigrat în Statele Unite ale Americii.
Trăiește și astăzi la Atlanta, Georgia, alături de soțul ei, Scott Harper, cu care s-a căsătorit în 2003, și cu cei trei copii ai lor: Jadan Scott, Rylan Bryse și Ava Luciana. Ani de zile, a fost antrenoare în Georgia, ocupându-se de gimnaste aflate în primii ani de performanță.
În 2002, Daniela Silivaș a fost inclusă în International Gymnastics Hall of Fame, devenind cea mai tânără gimnastă din acest „club select”.
În țară, a primit titlul de Maestră Emerită a Sportului, iar în anul 2000, i s-a conferit Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de cavaler.
Daniela Silivaș, sportiva născută, crescută și formată la Deva a lăsat în urmă povești formidabile pe care le-a „scris” pe „aparatele ei iubite”, cum se exprima chiar ea, în a doua jumătate a anilor 80.
În plus, două elemente tehnice din condul de punctaj al Federației Internaționale de Gimnastică îi poartă și azi numele.
La sol, avem saltul Silivaș (salt grupat dublu înapoi cu întoarcere de 720°) și la bârnă – urcare Silivaș (din stând transversal, săritură pe ceafă cu întoarcere de 360° pe umeri).
Episodul 21 al serialului VESTUL OLIMPIC, realizat de Gabriel Toth, a fost difuzat în ediția de astăzi a emisiunii Arena Radio. Îl puteți reasculta aici:
