Juridic | ”Înstrăinarea părintească”, în cazul divorțului, considerată formă a violenței domestice

O lege recentă, care modifică și completează Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului, stabilește că distrugerea relației unui copil cu celălalt părinte va fi considerată violență psihologică și va avea o serie de urmări juridice.

Articol de Dana Florea, 27 mai 2024, 11:30

Bine v-am regăsit, dragi ascultatori, în cadrul rubricii noastre juridice!

Astăzi voi răspunde unui ascultător din Arad care ne-a prezentat următoarea situație : « În urmă cu 2 luni, soția mea a depus la judecătorie actele pentru divorț. Ea spune că eu sunt de vină pentru tot ce se întâmplă, dar în realitate ea vrea să se mute în Italia unde a cunoscut pe cineva. Eu nu mă opun la divorț, dacă asta își dorește, însă mă deranjează că a început să mă vorbească de rău în fața fetiței noastre care are 11 ani și care mi-a spus deja că nu vrea să stea cu mine pentru că i-a spus mama că mă port urât și vreau să mă despart de ele și să nu mai am grija de ea. Vă rog să îmi spuneți dacă pot să cer cuiva sancționarea soției mele, pentru că toate aceste vorbe neadevărate îmi afectează relația cu copilul meu, poate chiar definitiv. Ce aș putea face ? »

Situația descrisă de ascultătorul nostru se încadrează în definiția noțiunii de «înstrăinare părintească» și beneficiază de o reglementare specifică recentă, prin Legea nr.123/2024 de modificare a Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Astfel, înstrăinarea părintească reprezintă o formă a violenței psihologice prin care unul dintre părinți ori membri ai familiei, în mod intenționat, urmărit sau asumat, generează, acceptă sau folosește o situație în care copilul ajunge să manifeste reținere sau ostilitate (nejustificate sau disproporționate) față de oricare dintre părinți.

Reținerea pe care o manifestă un copil reprezintă, potrivit acestei legi, înfrânarea sentimentelor naturale de afecțiune pe care copilul le simte față de părintele înstrăinat, dar și înfrânarea dorințelor sale de a petrece timp alături de acesta ori de a comunica cu acesta, în timp ce ostilitatea nu este altceva decât manifestarea unor sentimente de dispreț și/ sau dușmănie față de părintele înstrăinat.

Înstrăinarea părintească vă putea fi constatată, la cererea unuia dintre părinți, la cererea procurorului sau la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului, de o instanță de judecată, ce vă lua în considerare, așa cum stabilește legea, cu prioritate, interesul superior al copilului.

Stabilirea existenței unei situații de înstrăinare părintească vă avea și o serie de efecte juridice. Printre altele, existența acestei situații vă fi avută în vedere atunci când se face analiza generală a interesului superior al copilului, la stabilirea exercitării exclusive a autorității părintești, la stabilirea locuinței copilului la domiciliul unuia dintre părinți și la stabilirea modului în care se vor desfășura relațiile personale ale copilului cu părintele la care nu locuiește.

Potrivit legii, înstrăinarea părintească vă crea prezumția că exercitarea autorității părintești de către părintele care înstrăinează (adică de mamă, în cazul descris de ascultătorul nostru), precum și stabilirea locuinței copilului la domiciliul acestui părinte nu sunt în interesul superior al copilului, că urmare a violenței psihologice la care părintele care înstrăinează și-a supus copilul.

În astfel de situații, din motivele amintite, înstrăinarea părintească vă putea reprezenta factorul determinant în stabilirea locuinței copilului la părintele înstrăinat.

Atunci când locuința vă fi stabilită, totuși, la părintele care înstrăinează, judecătorii vor trebui să decidă aplicarea mai multor măsuri de remediere a înstrăinării părintești, printre care menționăm stabilirea unui program amplu de relații personale între părintele înstrăinat și copil, astfel încât să fie descurajate eventualele acțiuni suplimentare de înstrăinare părintească, dar și consilierea psihologică a copilului și a ambilor părinți de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului.

În plus, se vor putea aplica penalităţi pe ziua de întârziere impuse persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea dispoziţiilor privitoare la stabilirea locuinţei copilului sau a programului de menţinere a relaţiilor personale ale copilului cu ambii părinți. Sancțiunile vor putea reprezenta între 10% și 15% din venitul net lunar al celui obligat la plata lor, dar nu mai puţin de 300 de lei.

În cazul în care instanța constată existența unei situații de instrăinare părintească, stabilirea penalitații vă fi obligatorie, iar limitele ei se vor dubla.

Sunt avocat Florentina Micula Folea și aștept în continuare întrebările dumneavoastră la adresa de e-mail secretariat@radiotimisoara.ro sau prin posta pe adresa Radio Timișoara din str.Pestalozzi nr. 14A.

Vă mulțumesc!

Mai multe sfaturi juridice găsiți AICI.

(Foto: pixabay.com)