Gala de Blues / Jazz KAMO, cel mai longeviv festival al genului din vestul României
Poveste despre blues & jazz, cu directorul artistic al galei.
Articol de Simona Stoița, 25 septembrie 2024, 15:27 / actualizat: 26 septembrie 2024, 16:23
Gala de Blues / Jazz KAMO, ajunsă la ediția a XXXIII-a, prezintă concerte-eveniment cu artiști consacrați din SUA, Anglia, Franța, Olanda, Ungaria și România.
Festivalul se va desfășura sâmbătă și duminică, în 28 și 29 septembrie 2024, începând cu ora 19:00, la Sala „Capitol” a Filarmonicii „Banatul” Timișoara.
Prezintă: Florian Lungu și Virgil Mihaiu.
INTERVIU: Johnny Bota, director artistic Gala de Blues / Jazz KAMO
„Festivalul a fost inițiat, așa cum știe majoritatea auditoriului de jazz, de către Béla Kamocsa, care a fost „omul-locomotivă”, pentru perioada respectivă.
A avut inițiativă, contacte și puterea de a finaliza un vis pe care l-am avut mai demult, să facem un festival, la Timișoara.
Festivalul nostru este al doilea, după Sibiu, și mă mândresc cu asta.
I-am promis lui Kamo la ultima noastră întâlnire, înainte de a își lua „zborul, spre alte zări”, că am să fac tot ce se poate ca să duc mai departe acest festival, numit Gala de Blues / Jazz. Ulterior am adăugat numele său, și acum sună chiar mai bine, Gala de Blues / Jazz Kamo.
Este o „moștenire” dragă pe care am de gând să o duc cât pot și când va veni momentul, s-o predau altora mai tineri.
Ne mândrim că avem în Timișoara o stradă care-i poartă numele, „Béla Kamocsa”!
Așa cum este și o altă stradă, „Richard Waldemar Oschanitzky”. Nu știu să mai fie prin România străzi care poartă nume de jazzmeni…
Am gândit acest festival împreună, încă de la început, ca pe o „scenă generoasă” pentru muzicienii din eurozona noastră.
Majoritatea festivalurilor cu pretenții, sau cu aspirații, cheamă mulți muzicieni consacrați, muzicieni americani, ca să aducă public, prin numele lor. Nu sunt de „condamnat” și chiar ne bucurăm fiindcă putem să-i vedem aproape de noi.
Au fost multe festivaluri pe care le vizitam, împreună cu Kamo, parcurgând sute și sute de kilometri, în Germania, Ungaria, Franța, ca să-i vedem. Acum vin la noi acasă și, în paranteză fie spus, de multe ori ne gândim de două ori dacă mergem să-i vedem… Eh, nu suntem noi „aceia”.
Ideea a fost de a aduce muzicieni din eurozona noastră, fiindcă suntem înconjurați de țări cu jazz dezvoltat, precum Ungaria, Serbia, Croația, apoi să aducem tineri muzicieni care sunt pe calea de a se consacra, și, nu în ultimul rând, muzicieni timișoreni din diaspora.
Acestea sunt gândurile noastre.
Până acum am reușit să facem asta și dorim să continuăm.”
„Dacă n-ar fi fost anul de restricții, cu Covidul, eram la cea de-a 34-aediție. Așa suntem la ediția a 33-a, dar e bine că există și aceasta.
Sigur că nu puteam să facem fără ajutorul nemijlocit al celor de la Filarmonica „Banatul”, al generosului buget oferit de Consiliul Județean, și datorită unor sponsori, prieteni dragi, care ne ajută de fiecare dată când este momentul.
Anul acesta ne-am hotărât să chemăm formațiile pe care le voi enumera.
Este vorba despre Bega Blues Band & Post Scriptum.
Este ideea lui Doru Apreotesei, care era liderul formației Post Scriptum, de a evolua pe această scenă, împreună cu membrii formației Bega Blues Band.
Din păcate, din Post Scriptum nu a mai rămas decât Miși Farcaș, care este în Germania, Doru Apreotesei din Suedia și Toni Kühn, care este și membru al formației Bega Blues Band.
Deci acesta a fost „liantul”, Toni, astfel încât am pregătit un program pe care îl vom prezenta împreună, Bega Blues Band și Post Scriptum. Asta e „bomba” din prima seară!
Va urma un moment susținut de o foarte bună pianistă, mulți ani parteneră a renumitului pianist român, Jancsi Kőrössy.
Este vorba despre Ramona Horvath, care împreună cu Saul Rubin din Statele Unite ale Americii, într-un ansamblu de Quartet, vor susține un program foarte atractiv, cu mainstream Jazz, dar și cu compoziții de-ale lor.
Prima seară, cea din 28 septembrie, va fi încheiată de evoluția unui Quartet de coarde din Olanda, condus de un bun prieten de-al nostru, foarte bun instrumentist, la chitară, vioară, violă. Numele lui este George Dumitriu, iar formația se numește North Sea String Quartet.
În cea de-a doua seară am pregătit recitalul unui Trio pe care l-am admirat, anul trecut, la festivalul de la Lugoj, alcătuit din tineri români plecați în străinătate la studiu, la jazz. Este vorba despre David Luca Trio, care va fi de fapt un quartet, pentru că ei au un invitat.
Apoi este formația condusă de un tânăr contrabasist din Londra, pe care l-am văzut live și l-am admirat.
L-am pus pe lista invitațiilor de anul acesta. Este Tom Sheen, care va veni într-un Quartet, din Londra.
În încheierea festivalului este o excepțională formație de bună dispoziție, de Dixieland Jazz, profesionistă, Bohém Ragtime Jazz Band, din Ungaria.”
„Surpriza mare va fi acest „mega-Blues Band”, cu evoluția Bega Blues Band și Post Scriptum, împreună.”
„Sunt piese pe care le vom cânta și separat, dar și piese pe care le vom cânta îngemănând cumva, peste ani și peste spațiu, cele două formații de mare succes din Timișoara și din țară, zic eu.
Ramona Horvath, stabilită în Franța, este renumită pentru evoluțiile sale atât în compania lui Jancsi Kőrössy, cât și a unor renumiți muzicieni francezi sau din alte țări. Îl numesc aici pe Tony Lakatos, saxofonistul.
Pentru această Gală a alcătuit cu Saul Rubin, renumit chitarist de jazz, un program special pe care sunt sigur că îl vom admira!
În ceea ce privește North Sea String Quartet, pot să vă spun că mai rar se întâlnesc formații de coarde care să interpreteze Jazz adevărat!
Sunt quartete care cântă de obicei după note. Cântă “Maple Leaf Rag” (Scott Joplin), sau alte piese, dar nu sunt jazzmeni. Sunt muzicieni de Clasic care cochetează cu jazzul și din cauza asta sună puțin „pătrățos” sau, mă rog, nu sună a Jazz.
În ceea ce privește această formație, North Sea String Quartet, cu oameni care s-au școlit în Jazz, virtuozi pe instrumentele lor, sunt și eu foarte curios ce program vor prezenta.
Am auzit muzica lor. Este extrem de interesantă. Vă recomand cu mare căldură.
David Luca, un tânăr ambițios, este un pianist pe care l-am cunoscut anul trecut, la Lugoj. Este din Cluj, plecat în Olanda, la studii. Are o evoluție frumoasă.
Sper ca David Luca Trio să placă publicului, fiindcă pe lângă piesele standard, au și idei și aranjamente proprii.
Formația lui Tom Sheen, din Londra, este axată pe mainstream, dar și pe compoziții moderne.
Când l-am văzut pe Tom Sheen, anul trecut, la Londra, mi-a amintit de favoritul meu din lumea jazzului la contrabas, Scott LaFaro. La fel de tânăr, la fel de serios, la fel de rapid în evoluție.
L-am văzut prima oară acum patru-cinci ani. Era un tinerel.
Când am cântat împreună cu Sascha, a stat, ne-a ascultat și ne-a admirat.
Undeva, i-a rămas în suflet, în minte, în ureche, sound-ul de contrabas. S-a apucat, și în anii care au urmat a parcurs rapid niște faze. Extraordinar de conștiincios! Și uite că este și lider de band!
Iar despre Bohém Ragtime Jazz Band?
Buna dispoziție este „eticheta” pentru această formație, pe care am văzut-o la Brăila, cred că în urmă cu patru ani, la Festivalul Internațional de Jazz „Johnny Răducanu”.
Ei sunt conduși de Tamás Ittzés, un profesionist desăvârșit care știe să conducă show-ul astfel încât să aveți cu toții cei care veți veni, în seara de 29 septembrie, începând cu ora 19:00, la Sala „Capitol”, cea mai mare delectare posibilă!”
Jazzul, Blues-ul, în România
„Prin prisma istoriei acestei Gale, a felului în care este văzut festivalul, pot să vă spun că nu e comparabil cu JAZZx, cu Festivalul de la Gărâna, care sunt mega-festivaluri unde se alocă sume uriașe de bani.
În schimb, din punctul meu de vedere, se întâmplă ca la mari festivaluri jazzul să fie prezent în proporții din ce în ce mai mici.
Poți sta o seară întreagă, să vezi două sau trei formații, mă rog, câte-or fi, și poate una dintre ele să cânte ceva apropiat de Jazz.
Nu sunt „bătut în cap”, nu sunt exclusivist și nu spun că Jazzul s-a terminat în anii ’70, că este muzică repetitivă… Nu. Și eu am început cu fusion, cu Weather Report, și am făcut pas cu pas înapoi.
Numai că acum, sub „umbrela” asta mult prea generoasă a jazzului se ascund tot felul de muzici de altă factură. Nu spun că sunt proaste, dar nu sunt Jazz. Și atunci cumva, publicul este de dezinformat, „aburit”, nu mai știe ce ascultă.”
„Sigur că festivalul nostru este de elită. Asta vreau să subliniez.”
O dovadă este și faptul că formația Bega Blues Band, care este gazda festivalului de la începuturi, a obținut, în două rânduri, Diplomă de excelență din partea Primăriei Timișoara.
Sper ca totul să fie în regulă și să putem lansa și discul nostru pe care l-am înregistrat odată cu Concertul aniversar „Bega Blues Band – 40 de ani”, în 30 aprilie, anul trecut, pe un dublu vinil. Deci acest dublu vinil să fie la dispoziția ascultătorilor.
„Sigur că mai sunt noutăți.”
„Una dintre ele este prezentarea cărții, scrisă de Ion Dorobanțu, colegul și prietenul nostru, despre „Chitara în jazz”.
O să fie și alte lucruri interesante. Vă invit la festival!”
Momente dificile în organizarea acestui festival de anvergură
„Au fost și când eram împreună cu Kamo, și mai târziu.
Toate, sau în bună parte, au fost legate de finanțare, de partea pecuniară.
Din momentul în care Filarmonica a acceptat să preia sub aripa ei acest festival, multe lucruri s-au simplificat.
Vreau să îi mulțumesc și pe această cale instituției filarmonice din Timișoara, atât sub conducerea lui Ioan Fernbach, cu care am început, apoi a lui Ioan Gârboni, și acum a lui Ovidiu Andriș.
În principal, festivalul are ambiția de a aduce publicului muzicieni de o foarte bună calitate, dar care nu au întotdeauna o „scenă” pe care să se manifeste în mod adecvat. De aceea nu consider că este un festival de „anvergură”. Titulatura este Gală de Blues / Jazz.
Nu vrem să depășim această ștachetă, acest cadru, și îmi pare bine că putem păstra calitatea muzicii, a show-urilor, pe care am inițiat-o cu Kamo, împreună, în urmă cu 34 de ani.”
Ce reprezintă jazzul, blues-ul, pentru Timișoara?
„La Timișoara, după Revoluție, s-a deschis primul Club de Jazz privat din țară, care a fost „Pod 16”.
A aparținut lui Puba Hromadka și a fost condus de colegul și prietenul nostru, Liviu Butoi.
Din păcate, acolo s-a dărâmat…Era în piciorul Podului de la Maria.
S-a considerat că e mai importantă zona aceea ca „loc de promenadă”, decât un Club de Jazz.
Nici măcar o plachetă de amintire pentru istoria asta nu există. Asta este o istorie!…
Așa au cam dispărut și cluburile de jazz din orașul nostru.
Au fost șase sau șapte cluburi de jazz, unde se cânta.
La „Pod 16” se cânta de marți până în următoarea zi de luni. Luni era zi de pauză.
Au fost formații de mare atracție, aduse de prietenii noștri din Olanda, Germania, Franța, America.
A fost o efervescență atunci în ceea ce privește jazzul și blues-ul.
După aceea, au fost anii în care am putut promova jazzul / blues-ul și prin festivaluri.
Au fost: „Timișoara – Mica Vienă”, „Blues pentru Timișoara”, pe care l-am organizat chiar eu ani de-a rândul, cu ajutorul Casei de Cultură „Lira” a Municipiului Timișoara.
La fel, au fost acele întâlniri mensuale, concertele “Unplugged”, de la Consiliul Județean.
Popularizarea a fost intensă.
Sper să putem păstra sau să aducem încă noi melomani, amatori de muzică bună.”
KAMO Street Blues & Jazz
„În preajma Galei de Blues / Jazz Kamo, în zilele în care sunt gale de festival, în cinci piețe importante din Timișoara se vor desfășura recitaluri scurte ale unor amatori de jazz sau ale unor formații care vor să se promoveze.
Vă invităm să participați, fiindcă este o sărbătoare a jazzului!
E un „recul” la nivel de cluburi, spun eu.
Clubul este de fapt locul în care s-a născut jazzul și a ajuns la performanțe chiar în Statele Unite ale Americii.
Acum există și se organizează cam peste tot festivaluri de jazz.
Și în România, dar din păcate cu participări prea reduse, în ceea ce privește formațiile românești.
Sigur că sunt invitați și din România, dar nu suficient.
Mă bucur că în Timiș există cele mai multe festivaluri din România.
Cred că sunt cinci sau șase festivaluri, plus Festivalul de la Gărâna.
Sper să se păstreze, la generațiile care urmează, gustul și interesul pentru jazz.”
„Invitația mea pentru amatorii de jazz din Timișoara este aceea de a veni în număr cât mai mare la această sărbătoare a Jazzului!
Este cel mai longeviv festival din țară, după cel de la Sibiu.
Întotdeauna am avut muzicieni de foarte bună calitate și o organizare de excepție.
Vă invit pe toți, în serile de 28 septembrie, sâmbătă, începând cu ora 19:00, și în 29 septembrie, duminică, de la aceeași oră, 19:00, în Sala „Capitol”.
Ca un P.S., că tot suntem în „temă”…
Cu o seară mai devreme, vineri, în 27 septembrie, în aceeași sală, va avea loc un concert susținut de Teodora Brody.
Lumea o cunoaște în România ca Teodora Enache, cântăreață care a fost, cred, un an sau doi ani, protagonistă a Clubului de Jazz „Pod 16”, în Timișoara.
S-a mutat la Timișoara ca să cânte jazz în Club, cu noi.
După aceea s-a dus la București.
A cântat mulți ani cu Johnny Răducanu.
Acum trăiește în străinătate.
A fost invitată să facă o „deschidere” la această Gală de Blues / Jazz Kamo, care se ține, în 28 și 29 septembrie, la Sala „Capitol”.” (Johnny Bota – Bega Blues Band, director artistic al Galei de Blues / Jazz Kamo)
Organizator: Filarmonica „Banatul” Timișoara.
Program finanțat din bugetul local al Municipiului Timișoara.
Program cultural finanțat de Consiliul Județean Timiș, prin TimCultura 2024.
Sursa foto-afișe/Filarmonica „Banatul” Timișoara.
Foto: Johnny Bota (arhivă personală, autor foto/Gabriel Brezeanu).
