AUDIO / Absolvi sau absolveşti?
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 2 septembrie 2015, 11:42
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 9.20 şi 11.20.
Cum conjugăm verbul „a absolvi”? (rubrică difuzată în 4 august 2015)
De fiecare dată când urmăresc o emisiune în care este prezent un invitat de marcă, am o mică și nevinovată — zic eu — curiozitate gramaticală. Mă refer la un verb ce ține de biografia fiecăruia dintre noi: verbul „a absolvi”. Înainte de a vă spune de unde vine curiozitatea mea, am să vă semnalez că verbul „a absolvi” are două sensuri distincte. Primul și cel mai uzual se referă la sensul de a termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. Al doilea, vine din tradiția religioasă și înseamnă a scuti pe cineva de pedeapsă, a ierta. De fapt, cu acest sens, verbul „a absolvi” s-a consolidat în limbajul juridic. Cum se vede în următorul exemplu: „Cutare a fost absolvit de orice vină.”
Verbul „a absolvi”, spune DEX-ul, vine din limba germană unde a fost împrumutat din limba latină.
De unde vine curiozitatea mea în legătură cu verbul „ absovi”? Din faptul că în ultima ediție a DOOM-ului (adică Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic), formele recomandate pentru indicativul prezent sunt „eu absolv, tu absolvi, el absolvă” și „să absolv, să absolvi, să absolve”. Edițiile anterioare dădeau ca forme corecte „eu absovesc, tu absolvești, el absolvește”, respectiv „să absolvesc, să absovești, să absolvească”.
Este una dintre multele modificări ale ultimei ediții a DOOM-ului și, dacă îmi permiteți o părere, cred că forma veche era mai naturală. Adică spui mai firesc „eu absolvesc anul acesta” decât „eu absolv anul acesta”.
Rămâne între noi: „a absolvi” e un verb tot mai ușor și discreditat în România. Absolvește/absolvă doar cine nu vrea!
