AUDIO / Ştiţi ce e un „moftangiu”?
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 16 octombrie 2015, 10:40 / actualizat: 19 octombrie 2015, 13:21
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 9.20 şi 11.20.
De la moftangiii de ieri, la piţiponcii de azi (rubrică difuzată în 10 octombrie 2015)
Dacă ar fi să compunem harta literară a României din cel mult două figuri mitologice, sigur am face un colaj cu Eminescu și Caragiale. Eminescu e responsabil cu nașterea limbii noastre literare, Caragiale a „inventat” privirea cea mai necruțătoare față de defectele noastre morale.
Toți absolvenții de studii medii își amintesc de un detaliu interesant al biografiei lui Caragiale, anume că s-a născut într-o localitate cu nume aparte: Haimanale. De fapt, Conu Iancu asta a făcut întreaga lui viață. A vânat toate tipurile de haimanale: de la politiceni la oamenii obișnuiți. Și a reușit atât de bine să surprindă intimitatea profundă a acestora încât am putea spune că opera sa este cea mai clară rediografie, poate Computer Tomografie, a societății românești.
Atunci când vorbește despre micile defecte caracteriologice ale omului obișnuit, Caragiale întrebuințează un cuvânt care a făcut carieră: moftangiu. Un moftangiu este o persoană superficială, un palavragiu, un vorbă-lungă, un clănțău, un flecar, guraliv, limbut, dar și neserios, ba chiar farsor. Moftangiu vine din turcă, unde muftağy înseamnă „chilipirgiu”. Adică amator de chilipiruri, lucruri ieftine.
Caracterial, Caragiale face un portret mult mai nuanțat Moftangiului și Moftangioacei, de la naționalism lătrător (rromân), imbecilitate, submediocritate, snobism, lichelism, până la ceea ce astăzi numim ipochimen/ipochimenă, pițiponc/pițipoancă, cu manelizarea de rigoare.
Moftangiu e un cuvânt dispărut din limba română curentă. Dar România e plină de moftangii și moftangioace!
(Foto: adevarul.ro)