AUDIO / Expresia „a da sfoară-n țară” are legătură cu focul
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 16 noiembrie 2015, 07:30 / actualizat: 17 noiembrie 2015, 8:03
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, după ora 8.00.
(rubrică difuzată în 12 martie 2015)
Ieri am abordat problema expresiilor idiomatice, adică a acelor expresii care sunt specifice unei limbi. Am citat, între multe aletele, a freca menta — a irosi timpul, a spăla putina — a pleca în grabă, a fugi, a-și lua nasul la purtare— a se obrăznici, a o face de oaie sau chiar intraductibila și absurda formulă „na-ți-o frântă că ți-am dres-o”! Astăzi o să vă atrag atenția asupra unei false expresii idiomatice fiindcă ea este greșit folosită și, ca urmare, ea are sens. Mă refer la locuțiunea verbală „a da sfoară în țară”. În realitate, nu este vorba despre nici o sfoară ce se împarte populației, ci despre cu totul altceva.
Expresia corectă este „a da sfară în țară”, sfara fiind un fum gros, negru, înecăcios. Cel mai probabil expresia își are originea într-una din cele mai vechi metode de transmitere a mesajelor de pericol: când apărea o amenințare armată sau de altă natură, străjerii aprindeau focuri de avertizare. Punctele de strajă din vecinătate vedeau fumul și aprindeau, la rândul lor, un foc înăbușit, pentru a fi văzut de ceilalți și așa mai departe. Este foarte ușor de înțeles că, într-un timp record, fumul (sfara) putea fi văzut și, în acest fel, avertiza populația.
Tehnic vorbind, „sfara” este un mănunchi de cânepă sau alt material textil ce se unge cu grăsime de porc și, astfel, după aprindere, produce un fum de durată. Nu încercați să dați sfară în țară … prin casă!
