AUDIO / Plaga și plagiatul sunt rude apropiate
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 22 aprilie 2016, 08:35
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 11 februarie 2016)
Ieri am început explicațiile despre plagiat, dar spațiul rubricii nu mi-a permis să ajung la etimologie. Astăzi o să mă ocup de etimologia cuvântului, dar și de două cazuri celebre de plagiat.
O tristă și involuntară ironie face ca verbul „a plagia” să fi intrat în gura presei, acum vreo doisprezece ani, în urma unui scandalul din jurul fostului ministru al Sănătății, Mircea Beuran. De ce ironie? Fiindcă, etimologic, cuvântul „plagiat” se află în directă legătură tocmai cu… medicina. Astfel, Voltaire își începe articolul Plagiat din faimosul său „Dictionnaire philosophique” — Dictionar filozofic — arătând ca „plagiat” vine de la cuvântul „plagă” ce desemna condamnarea la biciuire a celor ce au vândut oameni liberi drept sclavi.
Să nu credeți însă că plagiatorii se regăsesc doar în domeniul științific!
Înainte de 1989, România culturală asista uluită la scandalul romanului Incognito de Eugen Barbu. Pe două coloane, presa literară din anii ‘80 oferea publicului mostre ce dovedeau negru pe alb că prozatorul și directorul revistei securistice „Săptămâna” copiase cuvânt cu cuvânt pagini întregi dintr-un scriitor rus. Dar scandalul Eugen Barbu a scos la iveală alte practici poate mai grave decât plagiatul : Eugen Barbu lucra cu „negri”, adică niște persoane ce erau plătite pentru a scrie pentru stăpân fără a se ști acest lucru. Asemenea sclavilor invocaţi chiar de Voltaire.
Apropo de limbajul medical, un link deosebit de interesant este cel al Universitaţii Catolice din Louvain unde putem citi așa: „Plagiatul, constituind un furt al proprietaţii intelectuale a altcuiva, este considerat o gravă entorsă a deontologiei știinţifice”.