?Profesoară sau „doamnă profesor”?
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 20 mai 2016, 07:49 / actualizat: 23 mai 2016, 7:37
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 20 mai 2016)
O doamnă din Lugoj, care lucrează în învățământul secundar, mă întreabă dacă este corectă forma de feminin „profesoară”. Răspunsul e mult mai complicat decât pare la prima vedere fiindcă, deocamdată, norma academică nu precizează dacă anumite profesiuni la genul masculin pot avea și forme feminine. Așadar, nu există reglementări clare dacă este incorect să spunem sau nu „profesoară”. Ieri citam o foarte utilă carte, „101 greșeli de lexic și de semantică”, semnată de Adina Dragomirescu și Alexandru Nicolae, unde este tratată și această problemă. Autorii semnalează că unii vorbitori, folosesc formula „doamna profesor” atunci când se referă la o persoană de genul feminin cu titlul de profesor universitar, dar preferă „doamna profesoară”, când este vorba despre o persoană ce lucrează în învățământul preuniversitar.
Formula este de folosit mai ales în cazul unor profesiuni ce nu au echivalentul feminin, cum ar fi „medic”, „doctor”, „psihiatru”, „inginer”, „chirurg”, „conferențiar”, „demnitar”, „scafandru”.
Așa cum resimțim corectă varianta „profesoară”, așa avem o serie de cuvinte adaptate, cum ar fi „ministră” sau „ministreasă”, „poetă” sau „poetesă”, „rectoriță”, „doctoriță”, „psihiatră”, „decană” sau „decăneasă”.
Problema cu aceste feminizări ține de felul în care ele sunt folosite și resimțite de vorbitori. În anumite cazuri, formele de mai sus pot fi peiorative. Adică au un sens defavorabil, depreciativ, disprețuitor. Fiindcă, așa cum ați observat deja, unele forme de feminin citate mai sus aparțin limbajului familiar, colocvial.
Așadar, felul în care dăruim forme feminine unei profesiuni masculine depinde mult de context, de ton sau chiar de stil: una e să spui „ministreasă” într-un articol de ziar, alta e să scrii într-un text literar.
