Agricultură și istorie, duminică, la “Diminețile satului”
Grădina și cele două solarii moderne dovedesc mâna de gospodar. Tânărul Bogdan Gheorghe Dumitru și experimentatul inginer Mihai Dobroaică discută, bineînțeles, despre agricultură. Munca în solarii este în cea mai mare parte fizică, dar, așa cum spunea gazda, de când a renunțat la serviciul ce presupunea mult stat pe scaun, i-au dispărut și durerile de spate, chiar dacă stă aplecat ore în șir în solar. Ajutorul utilajelor este oricând binevenit, când se poate.
Articol de Radio Timișoara, 6 mai 2017, 16:53 / actualizat: 7 mai 2017, 11:17
Grădina și cele două solarii moderne dovedesc mâna de gospodar. Tânărul Bogdan Gheorghe Dumitru și experimentatul inginer Mihai Dobroaică discută, bineînțeles, despre agricultură. Munca în solarii este în cea mai mare parte fizică, dar, așa cum spunea gazda, de când a renunțat la serviciul ce presupunea mult stat pe scaun, i-au dispărut și durerile de spate, chiar dacă stă aplecat ore în șir în solar. Ajutorul utilajelor este oricând binevenit, când se poate.
A început simozionul dedicat Sărbătorii muzeelor sătești. Între timp, tinerele îmbrăcate în costume populare își așteapă rândul, stând, în mod tradițional, la „scamn”.
Din Valea Timocului, din Kladușnița, a venit Mihailo Vasilievici, și a expus cuțite turcești, oale pentru fasole, pantofi de lemn, opinci din piele de porc, un obiect de pe dispăruta insulă Ada Kaleh și o râșniță de cafea, un aparat foto de la începuturile acestei îndeletniciri, precum și tradiționalele strachină din ceramică, lingura și solnița din lemn, și trăgula, cu care se scotea vin sau răchie din butoi.
O monedă romană emisă în vremea lui Constantin cel Mare, două cărți scrise cu litere chirilice, un paloș și o sabie indiană, un samovar rusesc și un costum popular vechi de aproape 200 de ani, toate adunate de pe raza comunei Șimian, județul Mehedinți, și făcând parte din zestrea muzeului din satul Cerneți, au fost prezentate de Florian Copcea.
Din Uzdin, Serbia, a venit poetul Vasile Barbu, iar din Otlaca Pustă, Ungaria, a venit Eva Bociort, cu fețe de masă, cipche și costume populare.
Din comuna actualului Premier, din Prigor, au fost aduse: un pistol vechi, un ciocan din neolitic, o fotografie cu prigoreni la piramide la începutul secolului trecut și o șa pentru măgari, toate prezentate de către Ioan Rotariu, văr cu frații fotbaliști și vecin de stand cu Ioan Roșca din Șanovița, care a adus pietre de bazalt din cariera din localitate, pietre cu care este pavată Piața Unirii, dar care stau și la temelia Catedralei Mitropolitane, precum și unealta cu care au fost prelucrate acele pietre.
Din Bozovici, reprezentând asociația ”Izvoare almăjene”, a venit Iosif Goga cu un cântar, un opaiț cu seu, cine mai știe că în urmă cu 150 de ani așa se luminau seara locuințele?, un călcător cu jăratec, un piglais , cum se numește în zonă, un țest din „băgic”, adică fontă, și un precursor al viitoarelor mașini de tors, și s-a învecinat cu Gabriela Adina Marko, venită din Nădlac și îmbrăcată într-o rochie de mireasă, veche de peste 100 de ani, decorată cu trandafiri pictați cu mâna. Și ca să ne demonstreze că arta picturii nu s-a pierdut, a adus și alte picturi, tot pe pânză, dar nu de rochie de mireasă, ale pictoriței nădlăcane Felicia Baltă.
De Mihai Anghel
