AUDIO / Delincvent sau delicvent?
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/ Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 9.20 şi 11.20.
Articol de Dana Florea, 25 august 2015, 07:00 / actualizat: 25 august 2015, 8:40
Delicvent sau delincvent? (rubrică difuzată în 18 februarie 2015)
Comportamentul nostru cu limba română este destul de ciudat. De fapt, nu cu limba română, ci cu unele cuvinte. Sunt cuvinte cărora le adăugăm câte un sunet sau literă, după cum sunt cuvinte cărora obișnuim să le mai răpim câte un sunte sau literă.
Vă amintiți, la capitolul plus la inventar, un cuvânt despre care am vorbit deja, repercusiuni, scris și pronunțat greșit repercuRsiuni.
Astăzi nu părăsesc, deocamdată, scena emoțională a reținerilor sau arestărilor pentru a vă atrage atenția asupra unui cuvânt din care unii vorbitori de limba română „fură” sunetul sau litera „n”: delicvent. Acum 3-4 zile, la o emisiune ce tratează cu profesionalism provocările sistemului penitenciar, am auzit de cel puțin 4-5 ori pronunțat „delicvență juvenilă” în loc de „delincvență juvenilă”. Traduc pentru a nu fi prea prețios: juvenilă aici înseamnă „în rândul tinerilor”.
Dicționarele explică delincvența prin comiterea unui act de delict. În limba latină, „delictum” înseamnă vină greșeală, dar verbul de la care vine cuvântul „delincvent” este „delinquo”, a comite o faptă nepermisă. De la delinquo a venit neologismul în limba franceză, iar, de acolo, prin codul napoleonian, în limba română.
Lumea spune incorect „delicvent” fiindcă pune cuvântul în relație cu „delict” și pentru că forma corectă „delincvent” e mai greu de pronunțat.
(Sursa foto: goodread.ro)