AUDIO / Despre recidivă, schimbarea la 360 de grade și hora perihorezei. Un „înconjur” sau un „înconjor”?
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 9 martie 2016, 09:09
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 7 martie 2016)
Despre o persoană care și-a modificat radical opiniile sau comportamentul, spunem că s-a schimbat cu 180 de grade. În graba exprimării sau în necunoștința geometriei, unele persoane vor să fie și mai radicale și spun că X „s-a schimbat cu 360 de grade”. Am auzit prostioara asta rostită de un admirator al lui Gigi Becali care a opinat că, după detenție, Gigi Becali s-a schimbat cu 360 de grade. Ei bine, în cazul acesta, greșeala de logică e acoperită de adevăr fiindcă, așa cum vedeți, milionarul cioban recidivează mereu. Adică revine.
Sigur, nu despre Becali vreau să vorbesc astăzi, ci despre faptul că, atunci când crezi că te schimbi cu 360 de grade, de fapt te întorci de unde ai plecat.
E cam același lucru ce se petrece și cu sensul cuvântului „revoluție”, în fizică. Fiindcă mișcarea de revoluție a unui corp înseamnă că acesta s-a întors de unde a plecat. Ca să înțelegem mai bine, e ca și cum corpul respectiv nu a făcut altceva decât un înconjur. Iar acum ne oprim o clipită. Cum credeți că e corect; facem un înconjur sau facem un înconjor? Vă întreb fiindcă majoritatea prezentatoarelor de știri vorbesc despre „știri ce fac deja înconjorul lumii”. Nu vă țin în suspans și vă spun de îndată: forma corectă este „înconjurul”, cu accentul pe o, adică pe a doua silabă. Asta pentru „înconjur” ca substantiv. Verbul „a înconjura”, în schimb, are o chichiță, dacă îmi permiteți să mă exprim așa: la persoana I a modului indicativ prezent, forma corectă este „eu înconjor”, nu „eu înconjur”. Iar accentul este pe ultima silabă. Repet, „eu înconjor”.
Pentru rafinați, semnalez un termen din dogmatica ortodoxă, „perihoreză”, folosit atunci când este abordată simultaneitatea celor trei ipostasuri din Sfânta Treime. De ce vă dau acest cuvânt? Fiindcă, etimologic, „perihoreză” înseamnă și „a înconjura împreună”. Asemenea unei hore.
