AUDIO / Filosofia pronunțării și scrierii unor cuvinte cu „z”: filozofie și cizmă
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 22 ianuarie 2016, 09:00
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 6 ianuarie 2016)
În rubrica de ieri, mă întrebam de ce scriem și pronunțăm „năprasnic” și nu „năpraznic”. Un ascultător al rubricii mi-a semnalat pe Facebook o relație înrudită fonetic între „praznic” și „năprasnic”. Îmi voi dezamăgi ascultătorul, fiindcă, între cele două cuvinte, nu sunt posibile asemănări cu privire la evoluția lor. Cuvântul „praznic” există ca atare în mai multe limbi slave, dar cu originea slavă a lui „năprasnic”, lucrurile sunt ceva mai complicate. Și, ca să nu vă plictisesc cu detalii prea specializate, vă semnalez că, în limba sârbă, cuvântul „naprasit” înseamnă „brusc, neașteptat”. Deci avem un „s” în interiorul cuvântului, nu un „z”, ceea ce și explică păstrarea acestuia în cuvântul „năprasnic”. E ca și în cazul cuvântului „cizmă”, care vine din limba maghiară, unde se pronunță cu „z”. Deci ar fi total nepotrivit să scriem și să pronunțăm „cismă”!
Iată cum etimimologia cuvintelor, adică originea lor, ar trebui să explice felul în care scriem cu „s” sau „z” în interiorul unor cuvinte.
Și, așa, foarte repede, îmi vine în minte cuvântul „filosofie”, care ar trebui să se scrie și pronunțe doar cu „s”. Deci, ar trebui să scriem și să pronunțăm „filosofie”, „nu filozofie”. Asta pentru că „filosofie” vine de la filo, „iubire”, și sophia, „înțelepciune”. Până de curând, așa era. Ultima ediție a DOOM-ului însă acceptă și forma „filozofie”, cu „z”. Deci putem pronunța și scrie și „filozofie”, fără teama de a greși.
Așa că vă întreb: de ce nu am putea scrie și pronunța „năpraznic”?!
