AUDIO / O persoană mai puțin doctă nu e semidoctă
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 16 decembrie 2015, 08:43
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica dimineaţa, după ora 8.00.
(rubrică difuzată în 16 noiembrie 2015)
Mi-am încheiat rubrica de ieri cu observația că, dacă aveți curiozitatea să dați o căutare pe Google a expresiilor latinești greșit folosite, veți fi surprinși. Veți fi surprinși să constatați că foarte multe persoane folosesc anapoda asemenea cuvinte sau expresii pentru a da impresia că sunt culte, docte.
De câte ori pronunț cuvântul „doct” (care este un neologism și înseamnă „învățat”), îmi aduc aminte de un profesor al liceului de la Jimbolia, Domnul Alecu Costea, un fin ironist și calamburgiu. Mă rog, autor de calambururi, adică de jocuri de cuvinte. Domnul profesor obișnuia să folosească cuvântul „semidoct” ca și cum ar fi fost vorba despre o persoană nu tocmai doctă, dar aprope de acest lucru. „Ei, nu e chiar un doct, dar e foarte aproape. Cam semidoct”, spunea Conu Alecu zâmbind cu dublu înțeles. Fiindcă dumnealui știa foarte bine bine că „semidoct” înseamnă chiar opusul unei persoane docte. Mai precis, semidoct înseamnă o persoană care are cunoștințe superficiale și puține. Dar, atenție la nuanță, un semidoct are pretenția să fie socotită o persoană doctă.
Prin analogie, a fost creat cuvântul „sfertodoct”. Da, este vorba despre o analogie, fiindcă, în limba gracă, „semi” înseamnă „pe jumătate”. Or, jumătatea lui „semi” este sfertul. Cuvântul nu există în DEX deși circulă prin limba română cu mult înainte de 1989. Observați, sper, că, în cazul cuvântului „sfertodoct”, nu se mai pune problema să fie cât de cât instruit, ci chiar lipsit de cunoștințe.