AUDIO / Orice animal are suflet. Cel puțin etimologic vorbind!
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 27 ianuarie 2016, 09:33
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 18 iunie 2015)
Un amic vechi îmi spune mereu că ar trebui să vorbesc de la microfonul acestei rubrici mai animat. Îmi place neologismul „animat” fiindcă el are legatură cu un cuvânt pe care îl folosim mai la tot pasul: animal. Vine de la latinescul „anima” și înseamnă suflet. Iar o deducție simplă ne descoperă faptul că animal înseamnă o ființă cu suflet și nu ceva primitiv, gregar, agresiv, bestial, animalic.
Că distanța dintre om și animal nu e atât de mare cât cred unii sau alții o dovedește faimoasa definire dată omului de către Aristotel: zoon politikon. Ceea ce s-ar traduce prin „animal social, al cetății”. Vechiul cuvânt grecesc „zoon”, „animal”, este omniprezent în limba română de astăzi. De la banalul cuvânt „zoologie” până la mai puțin transparentele cuvinte „zodiac” sau „zugrav”. Zodiacul se bazează pe credința că soarta omului e pecetluită de semnul astronomic, de zodiac, sub care se naște. Iar cele 12 zodii — adică cele 12 constelații pe care le parcurge Soarele — sunt mai ales animale. De unde îi vine și numele: „zodiakos” se traduce prin „animăluț”. Cât privește cuvântul „zugrav”, el se pare că vine din neogreacă și s-ar traduce prin „pictor de animale”. Ceea ce arată că este un cuvânt arhaic, străvechi, fiindcă zugrăvirea animalelor se referea mai mult ca sigur la o serie de practici în cadrul cărora figurarea animalelor avea o funcție magică, de invocație.
Distracția favorite a romanilor erau spectacolele cu gladiatori. Gladiatorul care înfrunta fiare sălbatice se numea bestiar. După cum bestiar se numea și colecția de fabule și povestiri alegorice despre animale. Povestiri ce puneau în evidență defectele, dar și virtuțile unor animale.
În fine, în multe limbi, numele unor animale domestice au intrat in limbajul economic de bază: la indieni, moneda rupie înseamnă „vită”; romanii spuneau avere și bani pornind tot de la cuvântul „vită”, pecus (peculia, avere, și pecunia, monedă). Cuvântul „marfă” vine din limba maghiară unde înseamnă tot „vită” sau „turmă”.
