AUDIO / Despre rută şi vehicul. Sau vehicol??
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 14 august 2015, 09:19 / actualizat: 14 august 2015, 17:16
Rută şi derută. Vehicul sau vehicol? (rubrică difuzată în 16 iunie 2015)
Ieri m-am ocupat de câteva cuvinte aparent banale, dar foarte interesante în devenirea lor: automobil, șofer, vagon, vatman, caruță și petrol. Reamintesc astăzi doar etimologia cuvântului petrol: petra oleum, ulei de piatră.
Astăzi o să vă pun câteva lucruri despre un cuvânt ce colcăie de sensuri mai puțin previzibile: rutier. Într-o carte pe care nu mă satur să o recitesc, „Dicționar de imagini pierdute”, regretatul Profesor Tohăneanu ne îndreaptă spre trasee neașteptate. Știm că ruta, adică drumul urmat de un vehicul, traseul, este un neologism ce vine din franceză. „Route” a fost moștenit din limba latină: via rupta, “drum rupt”, “drum tăiat, croit”. Ideea de rupere, de tăiere este mai degrabă legată de acțiunea de defrișare, fiindcă a construi o rută, un drum, înseamnă a răpi, a rupe din sălbăticie o bucată. Limba româna are o expresie frumoasă ce mi se pare că poate fi așezată în contextul oferit de Profesorul Tohăneanu: spunem că ne croim drum.
Dar nu vreau să insist prea mult asupra acestui sens pentru a nu va… deruta. Ați înțeles ce vreau să spun: „a deruta” înseamnă a produce o întoarcere din drum, o dezorientare, o confuzie. De fapt, a deruta se referă la faptul că nu mai știi în ce direcție să o apuci.
Să nu uit și să semnalez o formă greșită a unui cuvânt din familia celor discutate ieri și astăzi: vehicul. Am văzut scris și am auzit pronunțat de multe ori „vehicol”. Vehicol este o formă greșită ce nu trebuie… vehiculată!
(Sursa foto: outpostusa.org)
