AUDIO / Războiul dintre „bonjurişti” şi „tombatere” nu va avea loc
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 8 februarie 2016, 10:01
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 22 iulie 2015)
Limba română datorează numeroase neologisme limbii franceze. Nu doar cuvinte neologice, ci și instituții, modele de organizare. Începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea, fiii marilor boieri au ales să își facă studiile la Paris de unde s-au întors cu haine, cuvinte, moravuri noi și, mai ales, cu idei revoluționare. În derâdere, ai au fost numiți „bonjuriști” fiindcă — e lesne de ghicit — se salutau cu „bonjour”. Nici junii nu s-au lăsat mai prejos, așa că le-au spus celor cu idei învechite, îmbrăcați după rânduiala orientală, „tombatere”, după moda orientală de a-ți acoperi capul cu o căciulă de blană, adică un ișlic.
În neogreacă, „tombateră” înseamnă „persoană care îl imită pe tata”, ton pater, dar sensul secund era de „persoană retrogradă, cu concepții învechite”. Moda cuvintelor franțuzești a ajuns un exces și cred că Vasile Alecsandri, atunci când a ironizat-o pe Coana Chirița cu franceza ei, a avut aceeași reacție pe care o avem și noi asstăzi la abuzul de cuvinte englezești. Dar nu la excesul de franțuzisme vreau să ajung, ci la o întrebare simplă de ortografie. Cum scriem corect: „bonjour”, după grafia franceză, sau „bonjur”, așa cum se aude? DOOM-ul ne recomandă să scriem „bonjur” sau „bonsoar”, cum se aude. La fel cum și cazul lui „mersi”, pe care mereu în regăsim scris în grafie franceză, adică merci.
Apropo, noi, bănățenii, dacă, arunci când facem cunoștință cu o persoană, suntem salutați cu un „bonjur” sau un „bonsoar”, ştim sigur că persoana nu e de aici, ci din Bucale. Hai la revedere, pa, ca să mai torn gaz pe foc.
(Foto: fanpop.com)
