Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Numele capitalei provinciei romane Dacia pare a rezuma istoria următorilor 200 ani ai acestui teritoriu: un oraş nou, întemeiat de cuceritorul roman, dar cu trimitere la vechii locuitori ai pământului, pentru care era important să regăsească un apelativ cunoscut, Sarmizegetusa.
Articol de Dana Florea, 7 septembrie 2018, 08:40
Momentul astral al integrării spaţiului carpato-danubiano-pontic în ceea ce era atunci „Europa“ este marcat de numeroase controverse istoriografice, unele create şi alimentate şi din interior, nu numai din exterior. Într-un fel, este firesc să fie aşa: este un moment definitoriu în procesul nostru de devenire ca popor.
S-a spus că 200 ani de stăpânire romană reprezintă un interval prea scurt pentru a se fi putut produce o romanizare reală. Iar în 271 (dată mai curând convenţional aleasă, căci izvoarele rămân obscure) tot ce era roman în Dacia s-a retras la sud de Dunăre. Logica te îndeamnă să replici: dacă romanizarea nu s-a putut produce, cum de suntem un popor latin? Şi de ce am fi singurul caz din istoria Europei când o mare suprafaţă rămâne un pustiu, întreaga populaţie ce locuia acolo părăsindu-l? Dar logica nu este de ajuns, mai ales în istorie.
Provincia Dacia a fost singura creată de Roma la nord de Dunăre. Ceea ce îi conferă un caracter aparte, nu întotdeauna subliniat îndeajuns. Raţiunile au fost economice şi strategice. Despre importanţa provinciei ne vorbeşte şi faptul că împăratul care i-a urmat cuceritorului, Hadrian, a fost tentat pentru o clipă să se retragă de aici, dar a fost convins să nu o facă, dar şi numeroasele războaie purtate vreme de două veacuri de împăraţii romani atât cu dacii rămaşi în afara cuceririi romane, cât şi cu alte numeroase neamuri de la graniţele imperiului.
