? Atunci când accentul schimbă sensuri și timpuri

Articol de Dana Florea, 24 noiembrie 2017, 13:48

Se știe că, spre deosebire de alte limbi, accentul în limba română este liber, fapt ce face ca el să diferențieze unele cuvinte, dându-le cu totul alt sens. Sau, în alte situații, să diferențieze forme (timpuri) verbale.

De pildă, în cuvinte ca mozáic/mozaíc, vesélă/véselă, compánie/companíe, se poate observa ușor diferența de sens. Mozáic se referă la religia evreilor, iar mozaícul este o formă de artă. Nicio femeie nu va fi fericită să îi spuneți că este vesélă, nu véselă. Iar în titlul comediilor franțuzești dedicate Compániei a șaptea, se citește cu accentul pe a doua silabă.

De asemenea, în funcție de accent, verbul cântă poate fi la indicativ prezent sau perfect simplu. Atunci când spunem că „soprana cântă”, cu accentul pe prima silabă, nu e totuna cu „soprana cântă”, cu accentul pe a doua silabă.

Sigur, în limba română există cuvinte ce se pot accentua diferit, adică pe prima, a doua, a treia sau ultima silabă. Astăzi voi semnala faptul că norma recomandă o singura accentuare la următoarele cuvinte: caractér, sevér, dóctoriță, áripă, únic, rúcsac, duminică, ianuarie, miros, regizor, sever, unic.

(rubrică difuzată în 10 octombrie 2016)

Rubricile realizate de prof. univ. dr. Marcel Tolcea sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 si 15,47. Le puteți gasi și pe internet la http://radiotimisoara.ro/stiri/limba-romana/

Puteți asculta mai multe rubrici în Arhiva audio la: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/

(Foto: pixabay.com)