? Eu semăn grâu și cu fratele meu geamăn
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 12 iulie 2016, 08:51
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 11 iulie 2016)
Înainte de 1989, agricultura era un domeniu extrem de supravegheat de presă. O cerea și partidul comunist, dar și redactorii voiau subiecte despre oamenii muncii de la sate care… nu muncesc. Cum, în vremea comunismului, bancurile erau supapa prin care ne mai descărcam ofurile, evident că și despre asemenea situații au apărut glume. Astfel, se spune că, în plin sezon de lucrări agricole, un redactor a observat la marginea unui ogor două tractoare cu semănători oprite. Și i-a remarcat pe cei doi tractoriști care stăteau tacticos întinși lângă un copac și fumau. „– Ce faceți aici?”, întrebă iritat jurnalistul. „– Cum ce facem?”, răspunse alene unul din ei, „fumăm și ne odihnim”. „– Dar de ce nu semănați?” „– Dacă nu suntem frați”, veni, firesc, răspunsul.
Ați înțeles, umorul izvorăște din omonimia dintre două verbe: a semăna. Primul sens, vechi, agricol, ca să spunem așa, are sensul dea pune sau a arunca sămânța în pământ, a însămânța. De la această îndeletnicire a derivat și un sens figurativ când semnifică arăspândi, a propaga idei, cunoștințe, vrajbă etc.
Celălalt verb „a semăna” se referă la comparația dintre două ființe sau obiecte, fenomene și înseamnă a avea trăsături, calități, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna.
Cele două verbe nu provin din același cuvânt. Primul, vine din „seminare”, iar al doilea, de la verbul „similare”.
Vă atrag atenția asupra acestor verbe fiindcă, în vorbirea curentă, apare mult prea des forma greșită la persoana I, „eu seamăn”. Forma corectă este „eu semăn”.
(Foto: pixabay.com)