? Primii protestatari organizați serios au fost protestanții
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 2 februarie 2017, 13:19
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 şi 15,47.
(rubrică difuzată în 31 ianuarie 2017)
Ziua de duminică a fost, din nou, una dedicate protestelor. Unele televiziuni au anunțat participări record pentru ultimii 10 ani, drept pentru care, în rubrica de astăzi, voi încerca să descifrez măcar un cuvânt din vocabularul protestelor. Și am să încep chiar cu acest cuvânt: protest. Verbul „a protesta” este un neologism luat din limba franceză, dar originea lui este în limba latină. În limba latină, verbul „protestari” este compus din două părți: „pro”, adică „înainte, în fața a ceva” și „testari”, adică a mărturisi, a depune mărturie. Inițial, verbul „a protesta” nu avea deloc sensul de astăzi, nimic negativ, ci însemna „a depune un angajament solemn, de regulă în fața zeilor”. Cu acest înțeles a fost utilizat și în limba franceză până pe la anul 1500, când verbul „a protesta” a început să însemne a exprima o vie opoziție. Nu știu dacă apariția acestui tâlc coincide cu apariția protestantismului, dar e limpede că „protestantism” vine de la faptul că Martin Luther, părintele fondator al Refomei, a protestat față de anumite lucruri pe care Vaticanul le făcea în numele credinței creștine.
Orice om dotat cu un minim auz al limbii române face ușor diferența dintre cuvântul „protestant” și „protestatar”. Dacă la singular, diferența dintre „protestant” și „protestatar” este evidentă, se mai întâmplă ca formele de plural să fie confundate, Așa că unii dintre jurnaliștii prezenți la proteste au confundat registrele și au calificat participanții la proteste drept protestanți. În loc, desigur, să îi numească protestatari.
(Foto: Flavius Neamciuc)