? Șpaga, adică o suliță cu care vameșii înțepau baloturile de lână
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 27 octombrie 2016, 08:50
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 şi 15,47.
(rubrică difuzată în 15 martie 2015)
Cel mai nou scandal politic îl are în centrul să pe faimosul primar „care este”, Domnul Marian Vanghelie. Ca de obicei, în joc este o acuză de mită, o șpagă. Fiindcă nu am mai vorbit despre etimologia cuvântului șpagă, cred că a sosit clipa să vedem de unde vine cuvântul. Profesorul ieșean de lingvistică Stelian Dumistrăcel observă că şpagă nu era un cuvânt la modă. Șpagă era concurat în vocabular de cuvântul oficial mită, dar și de altele mai colocviale, cum ar fi cuvântul şperţ. Sigur, ar trebui să amintim aici alţi termeni parţial înrudiţi cum ar fi bacşiş ori ciubuc, dar acestea nu acoperă sensul cuvântului șpagă, adică „folos necuvenit”. Dicţionarele etimologice sunt prudente și trimit la nivelul la rusescul, respectiv sârbo-croatul şpag, „buzunar”, ceea ce ar evoca, probabil, trecerea unor bani dintr-un buzunar într-altul. Un alt mare lingvist român, Iorgu Iordan, se referă la o veche practică de la vămi unde apărea cuvântul șpagă. Șpaga era un fel de suliţă folosită de funcţionarii de la vamă spre a controla baloturile de lână, de textile etc., în care se puteau ascunde mărfuri de contrabandă. Pentru a evita „înţeparea” de inspecţie, negustorul interesat îi mituia pe vameşi. Astfel, prin metonimie, numele temutului instrument a putut trece, în registru argotic, încifrat, asupra sumei de bani oferită ca mită.
Și, ca să fiu clar până la capăt, metonimia este o figură de stil ce constă în folosirea unui cuvânt pentru altceva într-o relație logică. Astfel când spui condei, te referi, metonimic, la scriitori sau la jurnaliști. Sper să devin și eu, metonimic, o voce a radioului!
(Foto: pixabay.com)
