? Radu Voina – Campionul din Cetate
Nu întâmplător a ales handbalul, iar generaţia pe care o reprezintă, alături de colegii săi, este una de excepţie. A trăit emoţii puternice pentru că a câşigat tot ce se putea câştiga în acest sport. Mai puţin, cea mai strălucitoare medalie olimpică. Argintul câştigat la Montreal trecea drept un insucces în ’76. Cu doi ani mai devreme, însă, în 1974, Radu Voina devenea campion mondial cu echipa după un meci de povestit nepoţilor în faţa Germaniei de Est, scor 14 la 12.
Articol de Dana Florea, 21 iunie 2016, 10:38 / actualizat: 22 septembrie 2017, 10:55
”Eu am făcut parte dintr-o generaţie de excepţie, nu neapărat o singură generaţie, şi generaţia dinaintea mea când handbalul românesc a dominat handbalul în lumea întreagă. Au fost perioade când am fost eu jucător în care, dacă nu mă înşel, pe o perioadă de trei ani noi n-am cunoscut înfrângerea. S-au câştigat nişte titluri mondiale pe care fiecare practicant al acestui sport sau al sportului, în general, şi le doreşte. Am câştigat aproximativ tot ce se putea câştiga, mai puţin Jocurile Olimpice, unde eu am participat de trei ori ca jucător şi o dată ca antrenor, dar niciodată nu am putut merge mai sus de medalia de argint.”
Meritele sale sportive au fost recunoscute încă din 1971. La acel moment, devenea „Maestru al Sportului”. În ’72, Radu Voina câştiga prima sa medalie importantă, bronzul la Jocurile Olimpice de la Munchen. Performanţa unui bronz olimpic avea să se repete în 1980 la Moscova, ca jucător, iar în 1984 la Los Angeles, ca antrenor al echipei masculine de handbal a României.