Prima pagină » Radio » Campanii Radio România Regional » EU aleg România » EU aleg România TOP 12 » Destinaţia zilei: Sarmizegetusa Ulpia Traiana

Destinaţia zilei: Sarmizegetusa Ulpia Traiana

Vă provocăm la o lecţie de istorie în aer liber. Şi anume în Ţara Haţegului, una dintre cele cele mai bogate zone din România din punct de vedere istoric: aici se găsesc câteva dintre cele mai importante monumente de arhitectură şi arheologie din ţară.
Am ales unul dintre ele: Cetatea Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Articol de Dana Florea, 12 august 2014, 19:52 / actualizat: 17 august 2015, 12:17

Pe numele său complet Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, capitala Daciei romane se află situată în partea de vest a Ţării Haţegului, la aproximativ 8 km de “Porţile de Fier ale Transilvaniei”, de unde se face trecerea în Banat (în latină, locul se numea Tapae) şi la 40 km de fosta capitală a Daciei, Sarmizegetusa Regia ce se află în Munţii Orăştiei la o altitudine de 1200 m.

Semnificaţia numelui Sarmizegetusa nu se cunoaşte cu exactitate, există doar o ipoteză caere susţinea compunerea numelui din două cuvinte de bază: zemi (stâncă, înălţime) şi zeget (palisadă, gard, cetate), deci numele ar fi însemnat “Cetatea de pe stâncă” sau “Cetatea înaltă”.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost amplasată în 101-102 d.C, ca garnizoană romană, în intenţia romanilor de a evita o nouă luptă foarte dificilă la Tapae în următoarea lor incursiune împotriva dacilor. După 106, aici se va dezvolta un oraş măreţ, capitala unei noi provincii a Imperiului Roman, întemeiată de guvernatorul Daciei Romane, Decimus Terentius Scaurianus.

Sarmizegetusa se află situată în partea de vest a Ţării Haţegului, la aproximativ 8 km de “Porţile de Fier ale Transilvaniei”, de unde se face trecerea în Banat (în latină, locul se numea Tapae).

În antichitate romanii au construit aici capitala provinciei Dacia, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Zidurile oraşului aveau o lungime de 500 x 600 m şi închideau în interior o suprafaţă de aproximativ 33 ha. Pe o suprafaţă de 60-80 ha, în afara zidurilor de incintă ale oraşului, romanii au construit numeroase monumente publice şi case particulare.

Pe lângă această zonă locuită propriu-zis, oraşul mai dispunea de un territorium, unde cei care îşi puteau permite se retrăgeau pe timp de vară, existau villa rustica, ferme romane, cum sunt cele de la Hobiţa sau de la Sântămărie Orlea, ori existau aşezări de rang inferior, cum sunt Aquae (Călan Băi) sau Germisara (Geoagiu Băi), unde se făceau băi termale încă din antichitate. Dar acest territorium se extinde înspre est până în Munţii Apuseni. Ampelum (Zlatna) s-a rupt şi s-a dezvoltat din teritoriul Sarmizegetusei, iar înspre vest Dierna (Orşova) s-a divizat din teritoriul capitalei. Traian a fondat un singur oraş în provincie şi acela a fost Colonia Dacica. Următorii împăraţi au pus bazele altor 10 sau 11 comunităţi urbane, dintre care Sarmizegetusa a devenit mamă pentru alte patru oraşe.

O linie de pătrundere a slavilor dinspre Banat este atestată prin numele localităţilor Teregova, Voislova, Bucova, Grădişte (satul se va numi din nou Sarmizegetusa doar din epoca contemporană).

În 1315 satul este atestat documentar satul sub numele Britonia, iar apoi aceste atestări se înmulţesc. În evul mediu şi în epocile ulterioare împrejurimile Sarmizegetusei şi nu numai, au beneficiat de un bogat material de construcţie oferit de ruinele romane. Numeroase biserici din Ţara Haţegului conţin piese romane, cum ar fi Densuş, Ostrov, Peşteana, Hăţăgel, Tuştea, Sântămărie Orlea, etc., dar şi muzeele din ţară, din Lugoj, Deva, Cluj, Bucureşti, sau chiar cele de la Budapesta şi Viena.

Dacă vechea capitală a Daciei preromane se situa în Munţii Orăştiei la o altitudine de 1.200 m, Sarmizegetusa Romană era amplasată pe un teren aproape şes, în bazinul Haţegului, la cota 531 m.

Alegerea amplasamentului pentru întemeirea oraşului s-a făcut în baza avantajelor strategice şi economice, cu Munţii Retezat la sud şi Munţii Poiana Ruscă la nord, care constituiau bariere naturale greu de străbătut pentru eventualii atacatori. Teritoriul metropolei se întindea de la Tibiscum la Micia, până la intrarea Jiului în defileu, un teritoriu propice în care capitala s-a putut dezvolta în linişte, fiind apărată de castrele Tibiscum, Voislova, Micia şi Bumbeşti.

Prin Ulpia Traiana trecea drumul imperial care venea de la Dunăre şi făcea legătura cu extremul nord al provinciei, la Porolissum (Moigrad).

Deoarece romanii voiau sa evite o nouă luptă foarte dificilă la Tapae în următoarea lor incursiune împotriva dacilor, au amplasat la sfârşitul campaniei din 101-102 d.C., la distanţa de 8 km est de Porţile de Fier ale Transilvaniei, în Câmpia Haţegului, o garnizoană romană. Pe acest amplasament al taberei militare romane se va construi, după obţinerea victoriei din anul 106 d.C., un mare oraş, capitala unei noi provincii a Imperiului Roman. Ulpia Traiana a fost întemeiată de guvernatorul Daciei Romane, Decimus Terentius Scaurianus şi avea o formă obişnuită în acea vreme la romani: un patrulater cu laturile rotunjite.