Destinaţia zilei: Biserica Stavropoleos, lumina de dincolo de betoane
Biserica Stavropoleos este mai mult decât o biserică.
Stavropoleos este o frescă a ultimelor secole din viaţa Bucureştiului, o imagine a binelui şi frumosului, perpetuată de credinţă peste timpuri.
Articol de Dana Florea, 16 septembrie 2014, 21:38 / actualizat: 30 iulie 2015, 9:14
Construita în stil brâncovenesc, în centrul oraşului şi purtând Hramul bisericii Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, biserica işi trage numele din grecescul Stauropolis, adică „Oraşul Crucii”.
Poate tocmai de aceea orice napastă a lovit acest lacaş al creştinismului, de la invaziile turceşti până la incendii şi aberantele demolari din epoca lui Ceauşescu, niciun rău n-a izbândit …
Stavropoleos ne-a ramas nouă, celor din epoca vitezei, un reper care ne fixează foarte clar în conştiinţă ce înseamnă cu adevarat frumosul, binele, valorile creştine.
În prezent, din vechea mănăstire nu a mai rămas decât biserica, alături de care există o construcţie de la începutul secolului al XX-lea, care adăposteşte o bibliotecă, o sală de conferinţe, o colecţie de icoane vechi (de la începutul sec. al XVIII-lea) şi obiecte de cult, precum şi fragmente de frescă recuperate de la bisericile demolate în timpul regimului comunist.
Ca o curiozitate, clădirea cea nouă a fost construită după planurile celebrului arhitect Ion Mincu.
Istoricul Adrian Majuru ne oferă o imagine completă a efectului pe care Stavropoleos îl are asupra Bucureştiului:
Din anul 1991 biserica este păstorită de parintele Iustin Marchiş, primul ieromonah al bisericii în ultima sută de ani.
Comunitatea de maici şi părinţi ce trăiesc aici se ocupă alături de slujbele zilnice cu restaurarea de carte veche, icoane şi haine sacerdotale.
De asemenea, ieşit din comun, mai ales pentru o biserică bucureşteană este şi corul bisericii, cel ce cânta muzică neobizantina, adică o singură voce sustinută de un sunet prelungit numit ison (acompaniament), obicei rar întâlnit chiar si daca ne raportam la nivelul bisericilor din intreaga ţară.
Aerul magic al bisericii este completat chiar de bucureşteni.
Ei, oamenii, sunt cei care schimbă totul prin cum se schimbă ei inşişi la Stavropoleos. Cu un singur pas totul se rezolvă.
Călătorii ies aici din atmosfera dominată de extremele inimii Capitalei.
Gânditi-vă un pic…
Stavropoleos este înconjurată de sediile celei mai vechi bănci româneşti, al celei mai mari bănci românesti şi de sediul Băncii Naţionale. Si totuşi, atunci când intri în biserică stresul financiar dispare. Problemele cu banii, atât de pregnante în vieţile noastre, parcă nici n-ar mai fi existat.
Nici terasele, barurile şi cluburile nu mai există … Aici zgomotul e atenuat de speranţă.
Miile de petrecăreţi chiar au linişte aici. Rămân ei inşişi, dar altfel.
Lucrările pentru construirea unui punct de transformare a energiei electrice, iniţiate în octombrie 1998, au dus la descoperirea unor construcţii subterane în mijlocul străzii Stavropoleos, în vecinătatea bisericii.
Sondajele arheologice care au început la acea dată au condus la degajarea unor tronsoane fragmentare de ziduri apartinând probabil mai multor etape de edificare a hanului Stavropoleos.
Tocmai de aceea, tu, calatorule…pune-ţi intrebarea…oare ce alte secrete mai ascunde aceasta minune atemporală din buricul Capitalei?