În anul 2000, la Sidney, sabia românească obţinea, prin Mihai Covaliu, primul titlu olimpic din istorie. Plecat la Antipozi cu ambiţii mari, tânărul sabrer român, născut la Braşov, avea să furnizeze o mare surpriză, reuşind să-l elimine în drumul său spre medalia de aur pe principalul favorit al probei, francezul Damien Touya. Victoria reuşită, în sferturi, în faţa campionului mondial şi a medaliatului cu bronz de la Atlanta, i-a deschis calea spre vârful piramidei, visul de-a fi cel mai bun devenind, brusc, realizabil.
Articol de Radio Timisoara,
7 iunie 2016, 09:53 / actualizat: 8 iunie 2016, 9:07
Era cel mai greu adversar de pe culoarul meu, un sportiv foarte tehnic, foarte bun din punct de vedere fizic. A fost un asalt pe muchie de cuţit şi s-a terminat cu o singură tuşă diferenţă. Am simţit că, după acel asalt, drumul spre medalia de aur este deschis, mai ales că pe cei doi sportivi pe care urma să-i întâlnesc, neamţul Kothny şi un alt francez, Mathieu Gourdain, îi învinsesem în concursurile trecute. Aşa că am ştiu că va fi facil să câştig medalia de aur.
Pe planşa de la Sidney se născuse o nouă stea a scrimei mondiale, care avea să strălucească încă aproape un deceniu. Salba de medalii, cucerită în anii ce-au urmat succesului de pe tărâm australian, i-a confirmat valoarea, plasându-l printre cei mai buni scrimeri ai lumii din toate timpurile. S-a remarcat prin ambiţia, tehnica şi stilul său liber, care i-au adus numele de D`Artagnan al României. Titlurile de campion mondial şi european, obţinute în 2005 şi 2006 la Leipzig şi Izmir, precum şi bronzul de la Olimpiada de la Beijing, din 2008, întregesc o carieră de excepţie, începută la o vârstă fragedă. Avea doar 9 ani când a ţinut pentru prima oară o sabie în mână, visându-se muschetar. A ales scrima, în detrimentul fotbalului, sport pe care îl începuse cu doi ani înainte, poveştile lui Dumas călăuzindu-l pe un drum lung, presărat cu sacrificii, dar şi împliniri.
