INTERVIU Jurnalul Național: Ovidiu Miculescu, președinte director general al Societății Române de Radiodifuziune

Un serviciu public face performanță

Articol de Radio Timișoara, 25 septembrie 2014, 21:41

 Jurnalul Național: Domnule președinte-director general Ovidiu Miculescu, o regulă în radio și televiziune spune că informația cea mai proaspătă trece înaintea comentariilor și pentru că azi (23 septembrie – n.r.) se închid listele pentru candidaturile la funcția de șef al statului, aș vrea să ne referim la ceea ce va face Societatea Română de Radio în campania electorală. Media vor fi implicate în campanie. Ce loc va ocupa SRR în spatele acestui câmp de bătălie, care va avea învingători și învinși. Să sperăm că nu poporul va ieși învins…

Ovidiu Miculescu: Da, poporul trebuie să iasă învingător. Radio România este un serviciu public credibil. De aici aș dori să pornesc dialogul nostru. Prin toate posturile sale – în primul rând prin Radio România Actualități, care performează în piață –, ca și prin răspunsul pe care posturile noastre îl au din partea publicului, se probează această credibilitate. Este încurajator: atâta timp cât în fiecare zi te ascultă 5 milioane de oameni, este clar că ceea ce faci, faci bine. Personal, nu cred că această campanie electorală este mai complicată sau mai simplă decât alte campanii pe care le-am văzut până acum. De fiecare dată, cea care urmează pare cea mai complexă, mai încrâncenată ori mai dificilă. Radio România este pregătit pentru această campanie. Am făcut planurile în ceea ce privește conținutul editorial pe canalele cu care vom intra în campania electorală, ca suport și teren de dezbatere pentru candidați, și facem acest lucru cu aceeași onestitate dintotdeauna. O vom face cu echilibru, cu echidistanță, cu imparțialitate. În emisiunile de dezbatere vom încerca să aducem în discuție problemele serioase cu care se confruntă România în această perioadă. Cu siguranță, Radio România va fi un jucător important și în această campanie. Radio România va aborda această campanie extrem de serios și de profesionist. Pentru noi lucrul acesta este important, pentru că de fapt acest serviciu public se raportează exclusiv, dar exclusiv, la publicul care ne ascultă sau care poate să ne asculte la un anumit moment dat. Suntem pregătiți pentru campanie atât din punctul de vedere al tehnicii și al structurii, pe care inclusiv parlamentul va trebui s-o confirme zilele acestea, cât și în ce privește recomandările CNA-ului ș.a.m.d. Deci suntem pregătiți și, așa cum am trecut cu fruntea sus și absolut onorabil prin toate campaniile de până acum, așa se va întâmpla și de data aceasta.

– Toți cei care urmăresc fenomenul media din țara noastră știu că Radio România este un post public echilibrat. Și nu pentru că azi suntem în ziua echinocțiului de toamnă, când toate sunt egale lor, ci pentru că activitatea radioului, mai ales în ultimii 25 de ani, reflectă această dorință de echidistanță. Bineînțeles că în campania electorală vom fi din nou martorii profesionalismului celor din Radio România. Dincolo de echidistanță, imparțialitate, neimplicare politcă – pentru că și acest lucru e important -, ce alte trăsături credeți că sunt specifice radioului public? Ce vă deosebește de posturile comerciale, de televiziunile de știri, de presa scrisă serioasă, care abordează fenomenul social, cultural politic și economic?

– Posturile corporației, începând cu Radio România Actualități, dar cu siguranță trecând și prin celelalte – Radio România Cultural, Antena Satelor, studiourile regionale, Radio România Internațional – cred că trăsături comune. Sunt câteva lucruri, nu multe, dar fundamentale, care fac diferența. În primul rând este vorba despre o seriozitate extrem de mare. E vorba despre un respect față de meserie, de profesiune și de public. Informațiile sunt verificate, tratate absolut serios. Este vorba despre o onestitate pe care jurnalistul din Radio România o are atât față de el însuși, față de postul la care lucrează, cât și față de public. Este vorba, în același timp, de o trăsătură a radioului public, de o caracteristică, un atribut care i-a intrat în fibră, pentru că de când a început, din 1928, Radio România așa a fost construit: serios, onest, fără frivolități, fără speculații, fără chestiuni facile. Prin misiunea lui publică, dar și prin rolul activ pe care l-a avut și-l are în societate, Radio România nu poate fi altfel. Imaginați-vă ce ar fi ca, într-o situație complicată pentru România – și astfel de situații au fost de-a lungul timpului – Radio România să nu trateze serios anumite lucruri sau să fie, știu eu, înclinat într-o parte sau alta… Acest mesaj s-ar duce alterat către întreaga țară, pentru că încrederea extraordinară pe care românii o au în Radio România, în postul public, se bazează tocmai pe aceste atribute. Rețeta nu e complicată, dar aceste lucruri pe care vi le-am spus reprezintă o constantă a Radio România. Cred că de aici vine forța radioului public. Sunt oameni buni, oameni bine pregătiți, cu experienta, oameni extrem de responsabili, oameni care verifică lucrurile din punct de vedere jurnalistic, dedicați profesiei. Cum să vă spun? – acestea sunt reguli nescrise în Radio România, pentru că fără ele nu se poate, altfel se derapează și nu ne putem permite asta. Profilul jurnalistului din Radio România se înscrie în aceste caracteristici; asta este legea care ne guvernează. Nu ne jucam… De aceea v-am spus și repet: postul public se raportează exclusiv la români. Pe ei îi servim și cu ei nu putem să ne jucăm niciodată.

– Ați creionat un profil al jurnalistului de radio, mai alea al aceluia care lucrează la postul național de radio. Aș remarca faptul că azi (23 septembrie – n.r.), la București, a debutat Conferința pentru libertatea presei organizată de SEEMO. Lucrul acestea se întâmplă în contextul închiderii, azi, a listei de candidați la președinție, în contextul viitoarei campanii elctorale, dar și al unor evenimente mai puțin plăcute care au loc în media românești. Se vorbește mult de spionită, de decosnspirări, de situații în care sunt puși colegi de breaslă de-ai noștri sau în care s-au pus singuri. V-aș sugera să vorbim despre libertatea presei, ținând cont și de faptul că ne aflăm în locul în care în urma cu aproape 25 de ani a început una dintre bătăliile importante pentru libertatea de exprimare și pentru libertatea presei.

– Din punctul meu de vedere, în România presa e liberă. Asta e chestiunea pe care eu n-o contest. Sigur, întotdeauna sunt și excepții punctuale, unele abuzuri, incercari de control, care se întâmplă în special în media locale, pentru că acolo situația e mult mai complicată decât la Bucuresti; dar dacă sunt locuri în care această libertate a presei nu e dusă până la capat, eu cred că de multe ori se întâmplă cu acceptul unor jurnaliști. Și nu neapărat din cauza lor, ci din cauza mediului extrem de dificil economic, în primul rând, prin care trece media din România și nu numai din România. Pot să vă spun cu siguranță că media din întreaga Europă, și aici vorbesc inclusiv despre posturile publice, trec printr-un moment destul de complicat. Radio România este un exemplu pozitiv. Noi, în momentul aceste, suntem printre cele mai puternice media publice din Europa. Suntem stabili financiar, facem proiecte, avem audiență… în puține țări se întâmplă lucrul acesta. Revenind la libertatea presei: sunt convins ca aceasta a fost câștigată și ea există. N-aș pune la îndoială acest lucru. Faptul că apar accidente, faptul că factori externi minați de miza ba politică, ba economică, se interferează în activitate, încearcă nu să destabilizeze neaparat, dar să folosească jurnaliștii în alte meciuri decât cele de pe terenul jurnalismului de calitate, al informarii oneste a publicului, aceasta este o chestiune pe care n-aș imputa-o așa de tare jurnaliștilor. Nu mai cred în coincidențe de mult. Întotdeauna, înaintea unor momente complicate sau posibil complicate – vorbim concret acum despre aceste alegeri –, lumea e agitată, taberele folosesc mijloace de tot felul, intră în joc personaje sau entități care n-ar avea ce căuta în zona aceasta. Dar eu nu cred că, pe fond, aceste încercări, ba de destabilizare, ba de manipulare, ba de influențare, vor atinge o masă critică și vor influența într-o bună măsură, procesul de vot și mai ales felul în care fiecare cetățean al acestei țări va vota. De multe ori suntem tentați să judecăm o chestiune care se întâmplă în lumea noastră, a jurnaliștilor, a jurnalismului, ca având un impact foarte mare la nivelul întregii societăți. Am mari îndoieli că medicul de la Suceava, profesorul de la Turnu Severin sau de la Timișoara… inginerul de la Galați sau de la Brăila au insomnii sau tulburări din cauza faptului că un jurnalist sau altul intră într-o fibrilație proprie sau comandată. Nu cred lucrul acesta. Și sunt convins că marea majoritate a corpului serios și dedicat acestei profesii de jurnalist știe exact ce are de făcut a-și împlini profesia cu credință. Nu cred că cineva poate să-i scoată de pe șină sau să-i devieze, poate doar, eventual, să-i mai încetinească. Nu pot și nu vreau să cred altfel. Ar fi dramatic. Nu. Nu. Sunt un drept și o libertate câștigate… Uitați-vă la tot ce înseamnă dezvăluiri, informație, lucruri grave, serioase transmise poporului – totul se face prin aceste vehicul extrem de important care este presa liberă. Că unii se interferează, da. Dar ei au încercat asta și în trecut și probabil că vor încerca și în următorii 500 de ani, însă jurnaliștii vor rezista, cu siguranță. Nu cred că o breaslă se emoționează mai mult decât e cazul la excesele unor politicieni sau personaje trecătoare și care trăiesc doar pe un anumit moment dat. Sau la dovezi de slugarnicie urat mirositoare sau goluri de caracter mascate sub vorbe mestesugite ale unor ratati…pentru ca ei exista si in breasla noastra. Nu cred acest lucru.

– Multumesc pentru această opinie. Să ne întoarcem la Radio România. Sunt deja 2 ani de când ați preluat conducerea SRR și aș vrea să vorbim despre ce s-a întâmplat în acești 2 ani de mandat, pentru că sunt convins că ați avut niște proiecte, niște ținte pe care le-ați atins, poate și altele pe care nu le-ați atins și aș dori să vorbim despre reușite, dar și despre lucruri care încă mai așteaptă.

– Când nu am îndeplinit un obiectiv 100 la sută, eu îl consider neîndeplinit. 90 la sută nu mă mulțumește. Așa am funcționat și așa funcționez. N-o să mă auziți spunând: “Da, știți, am reușit, dar n-am închis proiectul repspectiv” – el intră, de fapt, în mintea mea, la minusuri. Plusurile mari, din punctul meu de vedere, sunt nu multe, dar importante pentru SRR. În primul rând, vorbim despre audiență. Audiența posturilor Radio România este pe un trend ascendent și acest lucru bun, e o chestiune care continuă. Audiența crește, răspunsul publicului e din ce în ce mai bun, schimbările pe care noi le-am făcut în grilă funcționează, este un proces lung, complicat, care necesită multă muncă, multe nopți nedormite, mulți nervi, dar lucrul acesta se întâmplă. În al doilea rând, SRR este în acest moment extrem de stabilă financiar. Nu avem credite, nu avem datorii, nu avem nici măcar întârzieri la plată, suntem pe profit, putem să ne desfășurăm și o facem, dezvoltăm toate proiectele pe care ni le-am propus și ni le propunem – și la un nivel foarte bun – și aici pot să vă dau multe exemple. În al treilea rând, un lucru important pe care cred că am reușit să-l realizam a fost construirea echipei, pentru că în momentul acesta echipa managerială a SRR a întinerit, sunt oameni buni, oameni cu experiența necesară, oameni dinamici, sunt oameni care sunt adaptați la momentul pe care-l trăim și capabili de perfornmanță. În al patrulea rând, în acești doi ani Radio România și-a întărit vocea în mediul internațional al radiourilor, al mediilor publice din Europa și din lume. Avem un cuvânt important, lumea ne ascultă, pentru că ne recunoaște performanța, și noi am demoanstrat-o pentru că se vede ceea ce facem toți. În al cincilea dar nu în ultimul rând, un lucru foarte important pe care cred că l-am făcut a fost să întărim această încredere a publicului în posturile noastre. Răspunsul pozitiv al romanilor vine nu numai din faptul că ne ascultă, pentru că Radio România dezvoltă o serie de proiecte care nu sunt doar în on air, sunt proiecte care se intampla off air, sunt acțiuni, unde mergem, lumea ne primește foarte bine, pentru că, repet – și lucrul acesta l-am spus colegilor mei – în slujba lor suntem, trebuie să fim extrem de onești cu ei și să fim foarte atenți permanent la semnele pe care publicul ni le dă. Și aceste semne nu vin numai din zona audiențelor. Sunt multe alte chestiuni care țin de partea administrativă, faptul că structural și organizatoric am reușit să modernizăm și să adaptăm la prezent mecanismul de funcționare a instituției – pentru că e un serviciu public mare, răspândit în toată țara și nu numai –, erau chestiuni de construcție care trebuiau remediate și lucrul acesta s-a făcut și funcționează. Deci, iată că inițiativele și redesenările și-au găsit aplicabilitatea în activitatea de zi cu zi. Ce-aș trece la minusuri? Cred în primul rând că eu puteam să dau și mai mult acestei echipe, cred că cele 4 ore pe care le dorm pe noapte sunt multe, cred că lupta extrem de complicată cu mentalități încă existente în SRR nu este câștigată, pentru că sunt oameni care nu înțeleg că vremurile se schimbă și această chestiune este, din punctul meu de vedere, foarte gravă. Unii încă mai cred că este emisiunea lor, că este postul lor, ei nu se raportează la audiențe, la public, se raportează doar la propria părere despre ceea ce fac, încă în SRR sunt zone în care se poate munci mult mai performant. Un alt minus cred că ține de faptul că nu am reușit să generăm un al doilea post destinat românilor din afara granițelor; un minus pe care nu mi-l asum, dar el există, e faptul că din ceea ce se întâmplă la televiziunea publică pe noi sar scântei și nu suntem vinovați pentru lucrul acesta, pentru că e o singură lege și multă lume spune: « Nu este taxă radio-tv, sunt două taxe diferite»; a noastră este cea mai mică din Europa. Și nu-mi convine că de foarte multe ori se face această asociere cu televiziunea, pentru că nu suntem deloc într-o situație apropiată de a lor, dar ce se întâmplă cu televiziunea aduce uneori prejudicii de imagine și radioului public.

– Vă rog, în acest context, să faceți o paralelă între Radio România și TVR. Amândouă sunt posturi publice…

– …. Guvernate de aceeași lege….

– De ce într-un loc există plus și în altul minus? Ce credeți, dvs., ca manager, care e secretul? De ce nu poate fi aplicată și televiziunii formula succesului?

– Sunt convins că există o soluție pentru televiziunea publică. E vorba despre oameni și depre management. E vorba și despre politică, aici; dar nu cred că în primul rând. Probabil că politicul, de-a lungul anilor – pentru că acest dezastru economic în care se află TVR a început mai demult, deci a fost o serie de erori care a dus la această situație –, politicul ori s-a implicat prea mult, ori nu s-a implicat atunci când trebuia să ia o decizie. Sau a luat decizii proaste. Dar, până la urmă, un președinte director general și un Consiliu de Administrație sunt trimiși în aceste servicii publice să administreze un business public. Cred că televiziunea a avut o serie de manageri slab pregătiți, oameni care nu au înțeles industria, oameni care nu au venit din industrie, oameni care nu și-au propus și nu au luptat până la capat să rezolve probleme și să așeze instituția pe drumul ei normal, oameni care nu au administrat nimic deci o serie de erori de management majore combinate cu incapacitatea, probabil, de a comunica cu cei din interior. Convingerea mea este că în interiorul TVR încă sunt mulți oameni de calitate, dar pe care din păcate acești manageri trecători nu au reușit să-i adune sub același steag, nu au reușit să le dea argumente, să le prezinte sau să construiască un plan, un proiect; au fost oameni fără viziune (cu mici exceptii) și iată că fiecare și-a adus partea lui de contribuție la acest dezastru. Pentru că e un dezastru. Eu cred că TVR nu mai are, în această formă, mult de trăit, pentru că ea merge din rău în mai rău, iar minunile nu se întâmplă. Solutia trebuie să vină tot de la oameni. Pe partea cealaltă, la Radio România se muncește mult, se muncește profesionist, foarte serios, avem grija de fiecare segment, ca și cum ar fi al nostru. Or, lucrurile acestea se văd. Sigur, sunt oameni cu experiență. Și probabil că mai este un avantaj: eu nu sunt membru de partid. N-am avut parte de presiuni politice, au fost unii, mai mici, care au încercat să asalteze cetatea, dar n-au reușit, dar chiar și atunci când au fost, eu n-am cedat. Sunt convins că aceasta este calea. Dar cred că la Radio România s-a conturat un proiect, știm ce avem de făcut, avem obiective, le măsurăm, nu dormim multe nopți, suntem dedicați și iată că lucrurile merg. Repet, diferențele sunt, în proporție de peste 90 la sută, din punctul meu de vedere, de abordare manageriala și de știință în a construi lucrurile, de expertiză, viziune si determinare.

– Și pentru că ați început un nou mandat în această poziție de președinte-director general privilegiată….

– Din afară pare privilegiată. Dar nu este…

– … Dar dificilă, aș vrea să știu care sunt prioritățile dvs. și ale Consiliului de Administrație în acest nou mandat, început în iulie 2014.

– În primul rând, continuarea lucrurilor bune pe care noi le-am făcut: creșterea de audiență, menținerea credibilității și a încrederii publicului, respectarea misiunii publice, întărirea zonei de educație și cultură, pentru că, vedeți, lucrurile s-au schimbat puțin. În acest moment, Radio România este cel mai puternic jucător din piața media culturală. Da, lucrurile pe care le facem atât prin Radio România Cultural, Radio România Muzical, Gaudeamus, Festivalul Internațional de Teatru Radiofonic, Festivalul Internațional al Orchestrelor Radio, Vioara lui Enescu la Sate, Pianul Călător, Ora de educație Teatrală, 5 Minute de Muzică Clasică în Școli, Ora de Educație Muzicală, Revista Literară Radio, proiectele Editurii Casa Radio, angajații din zona culturală pe care noi îi plătim în piață – toate acestea ne așază în față. Toate aceste exemple conduc spre acest rezultat care, din punctul meu de vedere, este evident pozitiv: că Radio România joacă, în acest moment, în zona culturală, extrem de puternic și cel mai bine. Mai mult chiar, Radio România duce în exterior această performanță și valoare culturală româneastă și vreau să vă asigur că suntem în rând cu toată lumea, nu plecăm capul deloc, dimpotrivă, de multe ori stârnim nu doar aplauze, ci și invidii.

– Ultima ieșire culturală a Radio România în lume a fost la Kuala Lumpur…

– … Cu ocazia celui de-al 7-lea summit mondial dedicat educației media destinat copiilor și, pe lângă participarea noastră extrem de activă în interiorul summitului – vă amintesc că la Kuala Lumpur au participat peste 1000 de broadcasteri, a fost pentru prima dată când s-a întâmplat în Asia acest eveniment – au existat cele două concerte ale orchestrei naționale Radio și un masterclass susținut de Gabriel Croitoru, Tiberiu Soare și Horia Mihail, cu muzicienii de acolo. Aceste două concerte au avut loc la sala Filarmonicii din Turnurile Petronas.

– Turnuri proiectate de un român…

– Exact! Un loc celebru în Asia. Ambele concerte au avut un succes care mi-a generat un sentiment de mândrie națională, nu doar unul …radiofonic. Un concert a fost filmat și preluat și transmis de televiziunea națională malaeziană, preluat ulterior de zeci de televiziuni și aici nu vorbesc de platformele online. Audiența la care a ajuns acest concert depășește cu mult un miliard de ascultători sau telespectatori. Deci, facem lucruri bune, continuăm proiectele bune, continuăm lupta la Chișinău, în Republica Moldova – și e o lupta grea și extrem de complicată, dar nu ne lăsăm. Avem, între obiective, menținerea acestei stabilități financiare. Avem în continuare, ca țintă importantă, mărirea rețelei de acoperire, pentru că noi, în acești doi ani, ne-am extins rețeaua cu încă 14 frecvențe împărțite între Radio România Actualități, Radio România Cultural și posturile regionale, trebuie să întărim posturile regionale mai mult și, până la urmă, să dezvoltăm competiția în interiorul SRR, pentru că doar competiția generează performanță. Și eu de performanță am nevoie.

– Care credeți că e obiectivul cel mai geru de atins și care vă va crea cele mai mari probleme, pe care vă doresc să le surmontați…

– Completarea acoperirii teritoriului cu semnal radio. Pentru că, încă, posturile Radio România nu acoperă populația și suprafața României așa cum ar trebui. Noi nu putem decât să solicităm, să demonstrăm, să argumentăm, să ne batem, dar acesta este un obiectiv fundamental, pentru că această rețea de frecvențe pe care SRR o are, a fost ciuntită mereu. A fost și vina SRR, pentru că au fost manageri care nu au păzit această valoare importantă, fundamentală pentru media. Și-au construit unii rețele de radio pe frecvențe utilizate cândva de Radio România și acum am rămas cu găuri. Deci acesta este unul din obiective majore, probabil cel mai important pentru perioada următoare, plus o dezvoltare în zona de online mult mai puternică, pentru că această lume online ne guvernează și ea nu mai e ceva ce ține de viitor, suntem în prezent demult, nu exiști bine în online, nu exiști deloc.

– Cum va arăta, din punctul de vedere al răspândirii informației, al felului în care poate fi ascultat cuvântul care pleacă de aici, din inima Radio România, cum va arăta SRR peste 5 ani? Mai mult în online, pe FM, pe UM?

– În 5 ani, eu o văd în FM și în digital, și prezentă în tot ceea ce face în online. Acesta esta este un «must», pentru că online-ul nu mai are frontiere. Văd SRR ca pe o corporație extrem de mobilă și mai dedicată publicului, o societate mult mai interactivă, inventivă în a găsi noi căi și mijloace de a promova lucrurile importante ale culturii acestei țări, ale istoriei, limbii române, ale valorilor românești și europene… Chestiuni precum echidistanța și echilibrul nu cred că mai trebuie discutate, pentru că sunt convins că se vor menține. Văd SRR ca pe o conglomarare de posturi, de canale radio foarte puternice în FM și digital, în online, in video și, practic, în orice, ca să domine piața media din România mult mai serios decât acum. Dar aș vrea să fie mai inventivă, mai inovativă, mai activa si reactivă la provocarile tehnologice și, în general, generatoare de proiecte de maximă performanță. Și mă refer aici la plierea pe specificul publicului românec, cât și la nevoile milioanelor de români răspaândiți în lume. Radio România Internațional a început să conteze în online. E foarte important! Deci partea de undă începe să scadă. Au înțeles și au făcut pasul. E o chestiune de mentalitate. Dacă mentalitățile se rezolvă, porțile se deschid.

– Ați vorbit despre Radio România Internațional, dar să facem o trecere în revistă, cu atuuri, strategii, minusuri, poate, a mai multor segmente ale SRR. Mi se pare importantă informația nealterată, în direct. Transmitem, iată, încă de la Revoluția Română, totul în direct, la Radio România Actualități. Care sunt strategiile pentru evoluția postului?

– Radio România Actualități este, categoric, cel mai puternic post din corporație. Strategia ține de mărirea acoperirii, are în vedere o îmbunătățire și mai mare a produsului editorial, deși în momentul acesta este bun în toate componentele sale, atât partea vorbită, cât și partea muzicală, partea de interactivitate, de proiecte pe care RRA singură trebuie să le dezvolte, iar eu cred ca online-ul, pentru RRA, rămâne o provocare. Oricum, în partea de strategie, o campanie și mai puternică de comunicare spre public este absolut necesară, pentru că fără asta nu se poate. De asemenea, întărirea în ceea ce privește cercetarea de piață, nu doar pentru RRA, dar poate în primul rând pentru RRA. Trebuie să știm permanent ce așteaptă publicul de la noi, cum ne vede, ce percepție are despre noi. E fundamental. E o echipă bună la RRA, în acst moment, dar încă nu evoluează la standardul pe care mi-l doresc, mai sunt de făcut pași, dar suntem poe drumul bun și RRA joaca foarte serios în piața media din România.

– Există două concepte în lume: de a dezvolta o «voce a radioului» și de a susține «voci ale radioului». Dumneavostră ce concept susțineți?

– Mai multe voci, categoric, sunt pentru mai multe voci, dar sunt pentru acel set de voci bune pentru radio, voci cultivate, educate, bune… știu eu… nativ, voci vii, și, oricum, voci care să se înscrie în ceea ce se cheamă amprenta de sound pe care Radio România trebuie s-o aibă. Adică, în momentul când cineva deschide radioul, pe internet, pe unde, trebuie să recunoască faptul că ascultă Radio România Actualități. Este unul dintre elementele de recognoscibilitate foarte importante. Vocea. Cu vocea operăm, pentru că nu avem imagine, cel putin deocamdata. Dar vom dezvolta și partea de video foarte mult în perioada următoare. E un proces greu, lung, ne luptăm cu mentalități, dar suntem pe drumul bun. Mai multe voci bune, dar un anumit tip de voci.

– Cele mai interesante, mai plăcute, mai pătrunzătoare voci sunt cele din emisiunile cultuale. Radio România Muzical, Radio România Cultural… Acolo sunt vocile care ajung în suflet. Cele de la Actualități ajung la minte… sau așa ar trebui.

– E o alchimie in a găsi aceste lucruri, de a le identifica și a le pune în valoare. E știință, dar nu e simplu. Și acest lucru nu e scris în cărți. E o chestiune pe care experiența, expertiza, sigur, ți-o dau. E un amalgam. E un laborator extrem de sofisticat care prepară această compoziție finală care sa aducă pe post acea voce credibilă pentru un anumit tip de subiect. Nu-mi cereți secretele.

– Dați-mi trei voci ale Radio România pe care le considerați emblematice…

– Nu pot să vă spun pentru că ele sunt mai multe, dar vă dați seama că aș crea… invidii. În momentul în care – și aceasta e o promisiune – acest proces de stabilizare a vocilor se va finaliza, am să vă spun direct care sunt vocile Radio România. În toate domeniile. Ele există și acum, dar încă nu sunt ceea ce trebuie.

–Le calibrați…

– E un proces continuu, care ține de multe lucruri.

– Așa se întâmplă întotdeauna când vrem să armonizăm funcționarea unei mașini sau a unui instrument muzical…

– Nu știu dacă și colegii din TVR se gândesc la asta. Chimia e complicată…

– Rămânând la cultură, să vorbim despre evenimentele culturale pe care le generează Radio România. Zilele aceste s-a desfășurat Festivalul Orchestrelor. Cehia, astă seară, e prezentă cu orchestra sa pe scenă…

– Suntem la a doua ediție RadiRo. Este un eveniment unic în lume și lucrul acesta țin să-l subliniez, acest festival, alături de Gaudeamus, ne face unici. Doar Radio România, pe acest glob mic sau mare, susține, promovează și face să se întâmple aceste tipuri de evenimente. Categoric, Bucureștiul, săptămâna aceasta, este capitala muzicii clasice europene. Este un regal de performanță artistică, pentru că sunt orchestre mari, instrumentiști, soliști, dirijori de foarte bună calitate și care ridică săli în picioare, pe tot mapamondul. Radio România este constant în dezvoltarea unor asemenea proiecte. Multă lume credea că n-o să facem ediția a doua și o vom face și pe a treia. Este încă o dovadă că avem forță și știință de a genera proiecte cultulale de maximă performanță. Lucrul acesta se vede și din reacțiiile pe care le au atât cei care vin, care ascultă, care ne urmăresc și, de multe ori, sunt oameni sau medii extrem de… zgârciți în aprecieri. Parcimonioși. Centrul Cultural Media performează foarte bine. Suntem mândri, facem evenimentul în parteneriat cu EBU, concertele din festival sunt preluate pe platformele EBU și ABU, e un lucru pe care îl trecem la cele mai bune reușite culturale. Urmează Gaudeamus, zilele acestea este în desfășurare Gaudeamus Carte Scolara, dar vine Gaudeamus-ul mare, în noiembrie. Să știți că toată aceste evenimente culturale se întâmplă în online, off air și on air pe toate posturile. Antena Satelor, care e un post extrem de dinamic, extrem de puternic și de performant, are această zonă de cultură tradițională, dar valoroasă, pe care o transmite și o multiplică, zi de zi, pe frecvențele lui.

– Înainte de a vorbi depre Antena Satelor, să aducem în discuție și deschiderea stagiunii. E rar, de asemenea, în lume, ca un paost de radio să aibă propria sa stagiune de muzică clasică, iar anul acesta deschiderea se face cu o voce extraordinară care revine, după multă vreme, pe scenă Viorica Cortez – la nu mai puțin de 80 de ani, o mare voce a scenei internaționale…

– Este un alt exemplu că Radio România face lucruri importante, serioase, solide, performante. Da, asta facem. Pe acest tărâm secătuit sau foarte arid al exprimării culturii în media, iată că ținem ștacheta foarte sus. Sălile sunt pline, orchestrele și corurile nostre performează indiferent că ele cântă în sălile noastre sau în afară, e bătaie pe bilete la concertele noastre, aducem artiști de o valoare internațională absolut confirmată și reconfirmată. Pentru noi au devenit aproape obișnuite. Oricum, ștacheta o vom ridica, în jos n-o vom da. Acesta este un efort comun și o dovadă că un un serviciu public, de la care nu te-ai aștepta să facă lucruri din astea, le face și le face bine, neîndatorându-se, administrând bine banii, răspunzând atât misiunii publice, cât și dorințelor publicului, a celor care ne finanțează. Aici cred că este performanța și frumusețea jocului, până la urmă.

– Revenind la subiectul deschis de dvs., Antena Satelor, un post pentru țărani. În contextul în care România are 46 la sută populație rurală. Un post care este foarte ascultat și, cumva, în concurență, ca audiență, cu posturi comerciale, chiar și în București.

– Din păcate, nu se ascultă în FM. Se ascultă pe AM și, imaginați-vă, pe unde lungi. În aceste condiții strânge totuși aproape 1 milion de ascultători zilnic, naeavând din păcate o acoperire națională.

– Exista cândva un proiect pentru o campanie de a se împărți fiecărei locuințe din mediul rural un aparat de radio. Sunt premise să se împlinească un astfel de proiect ?

– Cu orice efort, trebuie să scoatem Antena Satelor din zona undelor lungi, să aducem postul în cel mai bun caz în AM și FM, dar cu siguranță îl vom duce în digital. Pentru că Antena Satelor e unul dintre cele mai bune posturi din SRR.

– Asta nu înseamnă că nu va mai fi ascultat în mediul rural?

–Dacă produsul editorial e unul bun, el va fi ascultat. Oriunde. Cheia întregii povești ține de programe. Acolo e succesul sau dezastrul. N-aș vrea, în același timp, să uit regionalele, Radio România Muzical – care este extraordinar, Culturalul – care e un post foarte, foarte bun. Apoi, Radio 3Net, care joacă foarte bine în zona de online – sunt tineri, vii, de 20 de ani, care performează, aduc cultură, educație, e absolut extraordinar că aceste lucruri se întâmplă. E important ca această Societate Română de Radio să funcționeze oarecum în același ritm. Diferențele mari nu sunt bune – să ai vârfuri și găuri, pentru corporație e rău. Or, le-am adus oarecum pe aceeași linie și ridicăm, dar ridicăm peste tot, nu avem grija doar de unii sau de alții.

– Asta se intâmplă între granițele țării. Vorbeam anul trecut despre acel pas curajos al deschiderii unui post românesc la Chișinău. S-au împlinit 3 ani. Anul trecut, vorbeam despre dorința dvs. de a deschide un post și la sud de Dunăre sau la vest. Nu s-a facut acest pas. De ce?

– Vreau să vă spun că este o chestiune cu care nu sunt de acord, dar ține de alte resorturi. Emitem emisiuni destinate minorităților, cele 17. Marea majoritate în limbile minorităților, altele în limba română dar cu problematica acelor minorități. Nu există însă reciprocitate. România are niște acorduri în urma cărora, normal, ar trebui să existe o atitudine pozitivă vizavi de aceste chestiuni. Sigur că și vecinii noștri au emisiuni în limba română, dar eu aș vrea mai mult. Nu am renunțat, dar în momentul ăsta este un context geopolitic destul de complicat. Or, știu eu, orice gest făcut cu bună credință ar putea fi interpretat ca fiind altceva. Ne batem pentru Chișinău în continuare, Chișinăul funcționează bine într-o piață foarte complicată, colegii de acolo sunt buni profesioniști, dedicați, fac lucruri foarte bune, mediul însă nu este cel mai prietenos. Dar nu facem nici un pas înapoi, dimpotrivă, mergem doar înainte. În ceeea ce privește constructia unor posturi românești în exteriorul granițelor după modelul Chișinau, acesta este o chestiune la care lucrăm premanent și nu vom renunța. Dar nu este deloc simplu. Încă ceva: n-aș putea să vă dau sursele concrete de unde se generează această atitudine, dar de multe ori am senzația că succesul deranjează. Faci ceva bine și imediat se ridică întrebarea: “Cum, serviciul public performează?”… Da, zic eu, un seviciu public nu e destinat falimentului, dezastrului, incapacității de a genera lucruri de valoare… Unora nu le place chestia asta. Si atunci injura, ataca si scuipa… De obicei la comandă.

– Până la posibilitatea de a deschide posturi românești în afara granițelor, există Radio România Internațional, instrument important pentru întreaga diasporă românească. În ce direcție vedeți dezvoltarea acestui post?

– Dezvoltarea în online. Acolo e cheia. Emitem în 10 limbi plus română și RRI este, practic, puntea noastră către românii răspândiți prin toate colțurile lumii. Editorial, RRI si-a îmbunătățit oferta, a devenit mult mai focusat pe problematici importante și pe informația relevantă pe care o duce către ascultătorii de pe alte meridiane și a reușit să își creioneze și să înceapă să-și construiască acea politică internă de program care este ușor diferită față de cea destinată publicului din țara. Or, tocmai a conta pe lucrurile importante, a le spune pe cele relevante cu prioritate, a menține valorile românești în mințile unor oameniu care se rup ușor de România sau sunt departe, nu-i o misiune simplă, iar RRI performează.

– Nu ne ajunge niciodată o oră de dialog…

– Povestea cu Radio România este complicată, dar frumoasă, întotdeauna E o profesie și o parte a industriei media pentru care merită făcut orice efort.

– O întrebare personală. Pentru că multă lume se întreabă cine este omul din spatele unui post important, omul cu mână de fier sau omul vizionar, în stare să reconstruiască imaginea unei insituții valoroase – aș vrea să vă întreb: Cine este Ovidiu Miculescu soțul, tatăl, fiul, omul obișnuit din afara Radio România, cel care doarme 4 ore pe noapte?

– Și încă e mult… De 2 ani, radioul mi-a ocupat viața într-o mare proporție. Faptul că soția mea, copiii mei, mânați de valurile vieții, de locurile lor de muncă, de profesiile lor, nu sunt în țară – dar cu siguranță pot să vă spun, performează acolo unde sunt și țin steagul României extrem de vertical si de sus – m-a ajutat într-un fel să mă dedic total SRR. Sunt un om care muncește mult. Am și eu hobbyuri, multe, dar din păcate lupta mea cea mai mare este cu timpul. Și, din păcate, am tot mai putin timp să intru regulat într-o sală de teatru, intr-un muzeu, am tot mai puțin timp să mă văd cu oamenii dragi mie, cu prietenii mei, chiar și cu mama mea, care trăiește la Arad. Ajung la ea foarte rar, vine ea mai des la Bucuresti. Bateriile care alimentează energia necesară pentru a duce un asemenea tip de activitate se alimentează astfel greu, pentru că această energie vine din lucruri care nu au legătură cu locul de muncă. Sigur că performanța aduce mulțumire, dar vine și cu foarte mulți nervi, cu dezamăgiri șamd, iar bateriile trebuie reîncarcate, or, pe priza de alimentare cu această energie necesară, din păcate, vine foarte puțin curent. Deci, îmi văd familia rar. Fiica mea s-a măritat și am putut să stau cu ea doar câteva zile. Cu băiatul, care lucrează la Londra, mă văd o dată la câteva luni. Cu Simona, soția mea, de 2-3 ori pe an. Ea are același profil de foarte bun român, de profesionist în ceea ce face, este extrem de dedicată profesiei și o persoană care, în domeniul ei, al diplomației, performează – și n-o spun doar eu – cu rezultate absolut remarcabile. E de admirat!… Amândoi avem timp puțin pentru familie. Iar prietenii mei, mulți, sunt supărați pe mine că nu mai am vreme pentru ei, or, aici este un minus… al vieții mele. Radioul mi-a ocupat viața, într-un mod destul de brutal și de agresiv. Dar întotdeauna o performanță se plătește cu un sacrificiu. Dar e greu…

– Ați vorbit despre audiență, continuitate, eficiență. Sunt trei stâlpi pe care se sprijina Radio România…

– Și despre echipă, e al patrulea stâlp…

– Să încheiem cu o propoziție sau o frază, poate două, despre Societatea Română de Radio care se pregătește să împlinească 86 de ani, la 1 noiembrie.

– Din punctul meu de vedere, cheia succesului stă în capacitatea de efort, în cunoașterea foarte bună a domeniului în care activezi, în expertiză, în capacitatea de a coagula echipe și de a le convinge că viziunea și proiectul tău vor duce la victorie. Și, în același timp, cred că fără sacrificii majore și fără enorm de multă muncă performantă victoria nu poate să apară. Vreau să le mulțumesc colegilor mei, pentru că fără ei nimic nu se poate. Sunt oameni seriosi și extrem de performanți. Eu nefiind un personaj comod. Dar înving mereu…

– Vă doresc să aveți alături o echipa cu care să vă puteți împlini proiectele. E foarte important să știi pe cine te bazezi și aș vrea ca peste un an sau peste doi, când vom avea prilejul să facem încă un interviu, să trecem la plusuri o serie de lucruri pe care azi le-am trecut la minusuri și să trecem la superlative lucrurile bune pe care le-ați împlinit într-o marjă mai mică decât v-ați fi dorit.

– Vă mulțumesc și aș dori să mulțumesc și eu Jurnalului Național, nu neaparat pentru posibilitatea de a avea această discuție, ci pentru faptul că Jurnalul Național este una din mediile extrem de serioase din Româna, cu care Radio România dezvoltă în parteneriat proiecte importante. Faptul că entități de media puternice, serioase, coagulează și se adună în a construi lucruri de valoare, pentru mine reprezintă un lucru fenomenal și întotdeauna apreciez la colegii mei din media capacitatea de a se adune la construcție, nu la demolare.