? Cu velocipedul prin Timișoara de odinioară
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 23 mai 2016, 09:33
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 23 mai 2016)
De mai mulți ani, Timișoara a devenit un oraș politicos cu… bicicletele. Există piste pentru biciclete și nenumărate acțiuni dedicate acestui fermecător vehicul, bicicleta. Cred că puțini timișoreni au auzit de un nemaipomenit ciclist timișorean, L. Pitroff, ciclistul ce a întrecut, în șa, trenul Timișoara – Szeged, sigur asta în urmă cu mai mult de un veac.
Florin Medeleț, unul dintre cei mai hăruiți istorici timișoreni, povestește într-o minunată carte alcătuită împreună cu fotograful Dan Buruleanu despre tradiția ciclismului la Timișoara:
„Ciclismul a devenit popular spre sfârșitul veacului al XIX-lea, după inventarea lanțului de bicicletă deși, la Muzeul Banatului se păstrează și velocipede timișorene mai vechi cu roțile învelite în funie.
În 1886 lua ființă <Asociația Cicliștilor>, devenită, mai apoi <Velocitas> care, în 1897, a comandat lemnarului timișorean J. Lehmann construcția unui velodrom cu pistă de lemn, aidoma celor din Viena și Zagreb pe care s-au desfășurat concursuri internaționale (1900, 1904) în care s-a remarcat timișoreanul L. Pitroff, cel care a întrecut cu bicicleta trenul pe distanța Timișoara – Szeged. Cluburile cicliste ale Timișoarei (Huniade, Tigrul, Hercules etc.) aveau, la începutul secolului al XX-lea, sute de membri și una din cursele tradiționale favorite era cea pe distanța Timișoara – Băile Herculane.”
V-am adus aminte toate aceste lucruri pentru a vă semnala cuvântul „velociped”.
Etimologic, „velociped” înseamnă „cu picioare iuți, rapide”. Desigur, asta fiindcă primele velocipede nu aveau pedale, iar deplasarea se făcea prin împingerea vehiculului cu forța picioarelor.
(Foto: playtech.ro)
