? Misterul cuvântului „dialog” a fost decriptat
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 8 septembrie 2016, 08:51
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 28 mai 2015)
Tuturor ne plac jocurile de cuvinte. Calambururile. Poate că exagerez, așa că rectific: oamenii cu simțul umorului apreciază jocurile de cuvinte. Înainte de 1989, în așa-zisul comunism, jocurile de cuvinte se regăseau mai ales în bancuri, în glume. Atunci făceam haz de necaz, iar expresia aceasta străveche arată că, din păcate, românii au avut nevoie de mult umor pentru că istoria nu a fost foarte generoasă cu noi. Dar jocurile de cuvinte nu sunt doar hazlii. Ele pot fi și extrem de serioase și se pot transforma în adevărate sentințe sau maxime. Viața intelectuală din România interbelică abundă în asemenea exerciții de virtuozitate lingvistică. Iar boema de la Capșa era locul în care un Oscar Lemnaru sau un Păstorel Teodoreanu erau ascultați și citați cu admirație pentru calambururile ce animau conversația. Din păcate, după venirea sovieticilor, Păstorel a ajuns la închisoare chiar pentru calambururile din epigramele cu care i-a nemurit pe noii stăpâni. Dictaturile nu apreciază deloc umorul și ironia.
Dar pentru că mi-am propus să vă atrag atenția și asupra unor greșeli sau inadvertențe, astăzi vă atrag atenția asupra unui joc de cuvinte fără sens: unele persoane cred că atunci când un dialog se poartă între trei persoane ar putea face un joc de cuvinte și să spună „trialog”. Aceste persoane fac o etimologie după ureche, fiindcă „dia” nu înseamnă „doi”, ci „prin intermediul”. Așadar, „dialogos” înseamnă, în greaca veche, „prin intermediul rațiunii” și nu are nicio legătură cu cifra doi.
