? Putem fi concediați și în concediu
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 22 iunie 2016, 09:25
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 16 aprilie 2015)
În timp ce minivacanța de Paști continuă pentru elevi și studenți, persoanele mature și angajate în câmpul muncii, cum se spune, au revenit la serviciu. Ați reținut, așadar, că forma corectă este „serviciu” și nu „servici”. Și, fiindcă tot veni vorba despre elevi și studenți, pe de-o parte, și angajați, pe de altă parte, corect ar fi să spunem că primii au vacanță, iar angajații au concediu.
Concediu, iată un cuvânt cu o istorie interesantă.
Ca fenomen ale dreptului muncii, concediul a apărut nu mai devreme de secolul al XIX-lea, fiind legat de clasa funcționarilor și a muncitorilor. După cum probabil ați dedus deja, nici sclavii, nici țăranii Evului Mediu nu au prea avut concedii sau vacanțe. Singurul lor „concediu” erau zilele de duminica și sărbătorile.
În lumea aristocrației, atunci când cineva superior ca rang vroia să termine întrevederea, te concedia, adică îți dădea voie să te retragi, să pleci. De acolo a venit și sensul pe care îl știm astăzi: a-și lua concediu înseamnă „a primi autorizația de a pleca”.
Verbul „a concedia” s-a păstrat și în lumea de azi, dar mai are un cu totul alt tâlc atunci când ești concediat de la o firmă sau de la o instituție.
În fine, vă mai semnalez un sens ciudat: în limba română a veacului al XIX-lea, cuvântul „concediu” desemna actul prin care un chiriaș sau un proprietar declara încetarea șederii într-o locuință.
Și nu uitați: de marți, nu ați revenit la servici, ci la „serviciu”!
