? Un mic și domol tratat despre melc
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 3 noiembrie 2016, 09:52
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 şi 15,47.
(rubrică difuzată în 1 noiembrie 2016)
Nu știu de ce, așadar fără niciun motiv, o să încep astăzi un „Mic tratat despre melc”. Ca să înțelegeți mai bine ce e cu melcul, mai întâi o să vorbesc o țâră mai mereuț. Fiindcă, e limpede, melcii sunt un fel de ardeleni printre moluște. Și, ca să fiu ceva mai științific, vă anunț că melcul e un gasteropod. Gasteropodele sunt o clasă de moluște cu trupul adăpostit într-o cochilie, care se mișcă cu ajutorul unui picior cărnos, situat sub pântece. De fapt asta și înseamnă în greaca veche cuvântul „gasteropod”: care merge pe burtă, pe pântec, pe stomac.
În afară de faima lor de ființe încete, știm că majoritatea melcilor sunt animale de casă. În sensul că își cară în spate cochilia, așa cum numeroși americani își petrec viața în rulotă. Știm, limaxul este un melc pe care destinul l-a expropriat de locuință. Limaxul a făcut însă carieră în limbajul colocvial unde a ajuns să semnifice o persoană dezagreabilă, unsuroasă, onctuoasă.
În fine, melcul are cea mai cunoscută rimă din limba română în rândul copiilor. Ați ghicit, ne gândim la „melc, melc codobelc”. Paradoxal, prea puțină lume ce înseamnă „codobelc”. „Codobelc” este un cuvânt rezultat din contopirea cuvintelor coadă și berc. Cei de la țară știu că „berc” denumește un animal fără coadă. Din rațiuni sonore, de rimă, „codoberc” a devenit „codobelc”.
Așadar, codobelc este un plenonasm. dar și o ciudățenie în cazul melcului. Fiindcă, dacă ne uităm bine, el parcă are o codiță, acolo. Mă duc repede să recitesc poemul „După melci”, de Ion Barbu!
