? Bugetarii, adică „pungașii”
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 23 ianuarie 2017, 08:00
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 şi 15,47.
(rubrică difuzată în 5 ianuarie 2017)
Nu știu dacă rubrica de ieri despre originea expresiei „a freca menta” a fost adresată tuturor. În firmele private, lucrurile sunt mult mai aspre decât la instituțiile de stat. Prin cei care lucrează în instituții de stat înțeleg bugetarii. Și, astăzi, am să vă spun câteva lucruri depre cuvântul „buget” și derivatul său „bugetar”. De fapt, dacă aș fi vrut să vă șochez, aș fi spus că toți bugetarii sunt niște „pungași”. O să vă rog să nu vă simțiți ofensați fiindcă, veți vedea, din punct de vedere etimologic, am dreptate.
Așadar, dacă avem curiozitatea să căutăm originea cuvântului „buget” în dicționare, aflăm că, în limba română, cuvântul vine din limba franceză. Lucrurile sunt puțin mai altfel însă. Sorin Stati ne spune că francezii aveau un cuvânt, „bougette” — ieșit de mult din vocabular — , care însemna „punguță, săculeț”. Cu acest sens, „bougette” a migrat în limba engleză unde a devenit „buget” (pronunțat „badget”). În limba engleză însă, sensul lui „punguță” s-a lărgit și a devenit „visterie, ban al statului”. Cu acest sens s-a întors în limba franceză, de unde l-am împrumutat și noi. Asta se întâmpla în secolul al XIX-lea.
Iar Caragiale era la curent cu neologismul buget fiindcă, vă mai aduceți aminte, polițistul Pristanda din faimoasa comedie „O scrisoare pierdută” a sintetizat genial situația bugetarilor din toate timpurile: „renumerație mică, după buget”.
Evident, eu ar trebui să corecteze cuvântul „renumerație” cu „remunerație”, iar noul guvern să umble la buget puțin, așa cum a promis.
