Prima pagină » Rubrici » Să vorbim corect românește » ? Cârdășia cu mitocanii nu a fost neapărat o rușine

? Cârdășia cu mitocanii nu a fost neapărat o rușine

Articol de Dana Florea, 24 mai 2017, 09:03

Vineri, am vorbit despre un fenomen ce se numește degradare semantică, adică degradarea de sens. Și am arătat cum, initial, cuvântul „babalâc” nu avea nimic depreciativ, ci desemna ceva ce are legătură cu paternitatea, cu strămoșii, Apoi, fiindcă oamenii au pus cuvântul „babalâc” în relație cu „baba”, adică au comparat un bărbat bătrân cu o femeie în vârstă, cuvântul a juns să însemne ceea ce știm astăzi.

Ei bine, fenomenul degradării semantice a acționat și asupra altor cuvinte. Iar astăzi vă voi povesti despre cum alte două cuvinte nu aveau, la origine, sensuri peiorative, adică negative. Este vorba despre cuvintele „cârdășie” și „mitocan”.

„Cârdășie”, cu varianta „cărdășie”, vine din limba turcă unde „kardaș” înseamnă „prieten, tovarăș, camarad”. De la acest sens lipsit de orice nuanță negative, „cârdășie” a ajuns să însemne „asociere în scopuri condamnabile”, probabil în asociere cu „cârd”.

În cazul cuvântului „mitocan”, degradarea lui e mult mai spectaculoasă, chiar incredibilă. Forma inițială a cuvântului „mitocan” fost „metocan”, ceea ce trimite un un vechi cuvânt grecesc și astăzi în uz, „metoc”. Un metoc este o mânăstire mai mica aflată în administrarea unei mânăstiri mai mari. În DEX, citim că „mitocan” are un sens învechit, anume „locuitor al unui cartier mărginaș”. Probabil că sensul peiorativ, de persoană cu purtări grosolane, se datorează condiției sociale de mărginaș, dar și sufixului „-an” asociat cu alte cuvinte depreciative cum ar fi „mârlan”, „bădăran”, „hoțoman”, „mocofan”.

(rubrică difuzată în 1 mai 2017)

Rubricile realizate de prof. univ. dr. Marcel Tolcea sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 şi 15,47. Le puteți găsi și pe internet la http://radiotimisoara.ro/stiri/limba-romana/