? Cât ai zice pește, fără pescari
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 20 iulie 2016, 08:33
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 18 iulie 2016)
Deși sunt bănățean, adică deși mi-s bănățan, îmi plac mult ciorbele și peștele. Știu, bănățenii preferă animalele din care pot face slănină, cârnați și șonc, dar asta e o altă discuție. Mie îmi place peștele poate și fiindcă are o întreagă pleiadă de semnificații în limba română. Nu o să detaliez aici, dar aș vrea să vă semnalez astăzi o expresie ciudată „cât ai zice pește”. În tandra sa carte de „Biografii lexicale”, Ionel Funeriu ne îndeamnă să luăm în calcul expresia „cât ai zice pește” pornind de la o explicație a profesorului Ion Coja. Citez, la rândul meu, din Ion Coja:
„Student fiind, Al. Graur ne-a dat un citat ciudat : « etimologiile nu se caută, se găsesc »”! Asta voia să însemne că de multe ori etimologia unui cuvânt o descoperi întâmplător, o găsești fără s-o cauți ! Dau următorul exemplu : în armată, unul dintre colegi a pus în discuția plutonului de filologi o mirare : expresia « cât ai zice pește ». De ce pește și nu alt referent. Când spui « a tăcea ca un pește » nu ne miră prezența cuvântului pește. Este logică. Peștele nu scoate niciun sunet !… Dar ce caută acest cuvînt în cealaltă expresia : cât ai zice pește !… Abia zilele trecute, din întâmplare, din pură întâmplare, dau în Dicționarul Academiei peste cuvântul peștin, frecvent în epoca fanariotă, un turcism, care însemna « repede, imediat » ! De la peștin, cuvânt căruia la un moment dat nu i s-a mai știut înțelesul, s-a ajuns la pește, prin ceea ce se numește etimologie populară”…
Vă mai amintiți poate, de la microfonul acestei rubrici am arătat că etimologia populară a adaptat cuvântul „șfară” — fum greu, înecăcios — în „sfoară” și a ieșit expresia „a da sfoară-n țară”.
