? Cuvinte veterane și cuvinte mai tinere

Articol de Dana Florea, 6 octombrie 2017, 09:24

Ieri, după ce am vorbit despre bătrânețe și am pronunțat două neologisme – gerontologie și senectute –, mi-a dat seama că, înainte de orice, ar fi fost necesar să vorbesc despre cuvântul veteran. În limba română, cuvântul veteran (de la vetus, bătrân) este, deopotrivă, un cuvânt nou și unul vechi. Este vechi, fiindcă limba română l-a moștenit pe latinescul veteranus sub forma bătrân. Veteran a ajuns în limba română târziu, evident sub influența franceză. Exact așa cum s-a petrecut cu dubletul subțire și subtil, dacă vă mai amintiți când am vorbit despre asta.

Mă întorc la cuvântul veteran și vă readuc aminte că acest cuvânt denumea, în limba latină, bărbații care își încheiau serviciul militar. Evenimenul era unul mult mai complex decât o simplă bornă cronologică. În clipa liberării, veteranii erau împroprietăriți și, dacă nu erau cetățeni romani, primeau cetățenia romană.

În limba română, neologismul veteran este însoțit de o precizare: veteran de război.

În fine, în ograda aceluiași cuvânt avem și un prefixoid vetero-. Prefixoidele sunt prefixe provenite din alte cuvinte decât prepoziții sau adverbe și au un înțeles de dine stătător. Dau câteva exemple cu prefixoide: autocorector, filogerman, polisemantic și, în fine, veterotestamentar. Ați înțeles,veterotestamentar înseamnă „cu referire la Vechiul Testament”. Și, ca să duc înțelegerea cuvintelor până la capăt, cuvântul ce are sesnul de „cu privire la Noul Testament” este neotestamentar.

(rubrică difuzată în 5 octombrie 2017)

Rubricile realizate de prof. univ. dr. Marcel Tolcea sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 şi 15,47. Le puteți găsi și pe internet la http://radiotimisoara.ro/stiri/limba-romana/

Puteți asculta mai multe rubrici în Arhiva audio la: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/

(Foto: pixabay.com)