? Despre ce se întâmplă atunci când nu mai ai încredere în stat: anomia

Articol de Dana Florea, 7 februarie 2017, 07:00 / actualizat: 9 februarie 2017, 10:45

 

Ieri am început să vă spun câteva lucruri despre manipularea din presă. Poate că ar fi trebuit să încep așa: ar fi o mare naivitate să credem că, și în cea mai dezvoltată democrație, presa nu manipulează. Ar fi imposibil așa ceva. Manipularea nu presupune doar o intenție bine ascunsă a cuiva într-un mesaj prin care urmărește să ne schimbe opinii, comportamente, reacții. Manipularea poate fi obținută și prin omisiune. Priviți comparativ cele patru posturi TV importante de știri și veți vedea cum unele nu sufla o vorbuliță despre ceea ce nu le convine. Sau, dimpotrivă, atunci când adversarii calcă pe bec, nu mai contenesc să vorbească despre asta zile întregi. De crezi că este de departe lucrul cel mai important din România. Ceea ce se cheamă „efect de agendă”.

Prin anii 70, sociologii americani au înțeles că presa nu ne învață CUM să gândim, ci LA CE să gândim. De mai multă vreme, sunt manipulați de ceea ce se cheamă tabloidizarea realității. Tabloidizarea, simplificând lucrurile, se referă tot ceea ce ne îndeamnă să înțelegem realitatea înconjurătoare nu pornind de la ceea ce este important, crucial, cu impact la nivelul întregii societăți, ci pornind de la accidental, senzational, distractiv. Un material despre o posibilă componență a echipei naționale de fotbal, de pildă, e mult mai puțin interesant decât un material despre cum câinele unui mare sportiv latră la rostirea numelui echipei adverse.

Ce legătură are asta cu manipularea? Sociologii spun că, pe termen lung, o asemenea înțelegere a realității conduce la îndepărtarea de o înțelegere reală a regulilor societății și, în final, duce la „anomie”. Adică la faptul că oamenii nu mai înțeleg lumea în care trăiesc ca pe un loc cu responsaibilități și reguli ce trebuie respectate, ci doar sub zodia aceasta a distracției și a derizoriului.