? Din cuvântul oprobiu lipsește un „r”. Din societatea românească lipsește oprobriul.

Articol de Dana Florea, 28 august 2017, 09:24

După 1989, să fi fost un an sau doi, într-o sâmbătă de toamnă, eram în vizită la părinții mei , la Jimbolia. Tata, ca de obicei, se trezea dis-de-dimineață fiindcă avea multe de făcut: trebuia să măture curtea, dar, mai ales, să măture frunzele de la stradă. Fac o pauză și vă atrag atenția că dis-de-dimineață se scrie cu liniuță de unire între toate cele trei cuvinte. Buuun. Revin la măturat și la tatăl meu pentru a vă povesti cum, înainte de ora 8, a trecut unul dintre vecinii noștri. „Salut”, „salut”, „unde te duci așa devreme, Walter”, l-a întrebat mirat tatăl meu pe unul dintre puținii șvabi rămași în Jimbolia. „Merg la repetiții, la orchestră”, a răspuns el. „Sâmbătă dimineața la 8?”, s-a mirat tata. „Mai fă și tu o pauză!”, l-a îndemnat tata. La care șvabul nostru s-a oprit și a spus așa: „Todore, dacă nu mă duc la orchestră, nu mă mai salută niciunul din șvabii mei”.

Tradus printr-un neologism greșit folosit, gestul vecinului nostru de a pleca din orchestra ar fi declanșat oprobriul micii comunități de șvabi jimbolieni. Oprobriu înseamnă dezaprobare, dispreț din partea societății pentru fapte socotite nedemne. Da, e adesea greșit folosit fiindcă, în loc de oprobriu, multă lume, inclusiv persoane cultivate, pronunță și scriu greșit: oprobiu.

Oprobriu este un neologism ce vine din limba franceză, dar, evident, rădăcinile sunt în limba latină, acolo unde probrum înseamnă rușine, infamie.

Să nu uit să vă spun că sintagma „oprobriu public” este pleonastică fiindcă oprobriul nu poate fi decât public.

(rubrică difuzată în 2 mai 2017)

Rubricile realizate de prof. univ. dr. Marcel Tolcea sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 şi 15,47. Le puteți găsi și pe internet la http://radiotimisoara.ro/stiri/limba-romana/

Puteți asculta mai multe rubrici în Arhiva audio la: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/