? „Dizident” sau „disident”?
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 28 noiembrie 2016, 09:16
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 şi 15,47.
(rubrică difuzată în 22 noiembrie 2016)
Ieri seară, am avut privilegiul să vorbesc la o lansare de carte eveniment pentru istoria modernă a României. Cartea aparține unui încă tânăr cercetător și universitar din Polonia, Adam Burakowski, și se numește „Dictatura lui Nicolae Ceușescu. 1965-1989. Geniul Carpaților.” Evident, ultima sintagmă este una care ar trebui pusă în ghilimele. Asta fiindcă formula „Geniul Carpaților” a fost una creată în laboratorele propagandei deșănțate de partid unde nu se precupețea niciun efort pentru a-l diviniza pe Nicolae Ceaușescu. Ceașescu era Cârmaciul, Omul, Conducătorul, Titanul, Atoategânditorul.
Nichita Stănescu, între mulți alți scriitori care l-au preamărit, a scris ceva ce ne poate lăsa cu gura căscată: „după cum toți știm, tov. Nicolae Ceaușescu este cel mai muncitor dintre muncitori și cel mai țăran dintre țărani”.
Sigur, nu despre cartea în sine am să vă vorbesc astăzi, ci despre un cuvânt greșit scris și pronunțat: multă lume scrie și spune „dizident”, în loc de forma corectă „disident”. În limba latină, verbul „dissidere” înseamnă „a nu sta așezat”, iar, până a avea sensul de „opozant” al unei ideologii, politici, „disident” se folosea cu sensul de „practicant al unei alte religii decât cea creștină”.
